O să-nțelegi
Întâmplător te-am întâlnit,
Nu-ți mai aduci măcar aminte,
Tot ce sunt eu ți-am oferit,
Și clipele cele mai sfinte.
Acum ce suntem, doi străini?
Eu mai naiv, te port în gânduri,
Ți-ai făcut bine rădăcini,
Și mai mereu te-așterni prin rânduri.
Odată, cine știe când,
Ne-om revedea, și imediat,
O să-nțelegi, poate râzând,
Că nici acum nu te-am uitat.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vlad Bălan despre superlative, adresa este: