Iartă-le, Doamne, păcatul
N-am să-l uit niciodată
Pe acela care s-a răstignit,
Ca să salveze lumea toată
Chiar dacă ea nu l-a iubit.
Pe drumul durerii,
De mii de pietre a fost lovit,
Dar pe acela al învierii
De nimeni, Doamne, nu a fost întălnit!
Și în clipa disperării
De pe cruce a strigat,
Iartă-le, Doamne, păcatul,
Căci eu de mult i-am iertat.
poezie de Vladimir Potlog (29 mai 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O taină e iubirea,
O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
O taină e plăcerea
Pentru cei care nu le pot privi.
O taină este gândul,
O taină e cuvântul
Pentru cei care nu le pot rosti.
O taină este viața,
O taină e și moartea
Pentru cei care nu le pot prețui.
O taină este dorul veșnic călătorul
Pentru cei care nu pot iubi.
poezie de Vladimir Potlog (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama lui Iisus
Când Iisus a fost pe cruce răstignit
Mama lui a plâns cu lacrimi de durere.
Nu pentru că fiul ei a murit,
Dar pentru păcatele noastre grele.
Când Iisus la cer s-a înălțat
Ea a plâns cu lacrimi de bucurie.
Nu pentru că fiul ei din morți a înviat,
Dar pentru a noastră veselie.
Și cât a mai trăit ea pe pământ
A fost de Dumnezeu binecuvântată,
Să fie un om fericit!
Și să nu plângă niciodată.
poezie de Vladimir Potlog (20 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea și fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat și blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost și sens!
Dincolo de cuvinte sunt și lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.
poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag,
bine ai venit pe lume.
A-i trecut al vieții prag. Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)
Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Și are suflet curat și blând.
Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubește,
Și care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăiește.
Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Și pentru cel cu sufletul împăcat.
Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere și mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fie pace
Vreau să fie pace în lume,
Să nu fie războaie sau vărsări de sânge.
Să văd copiii cum se bucură de viață,
Dar nu o mamă care după copilul ei plânge.
Vreau să fie pace în lume,
Un cuvânt de mulți venerat.
De alții care au sufletul hain.
Pentru ei cuvântul acesta e un păcat.
Vreau să fie pace în lume,
De străbuni și de bunei să nu uităm.
Ei au murit cu arma în mână.
Ca noi acum pace să avem.
Vreau să trăim în pace
Un cuvânt atât de frumos și sfânt.
Să nu fie ură și durere în lume,
Doar pacea să domnească pe pământ!
poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să iubim pământul
Să iubim pământul care ne mai ține
Că este sfânt
Și bucățica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către țărani pe câmp.
Să iubim valul de mare
Și soarele care ne încălzește,
Să iubim și firul de iarbă
Care sub picioare crește.
Să iubim ființa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când ești în doi,
Durerea sau necazul este mai ușor de suportat.
Să iubim binele ce ne înconjoară
Și să nu iubim răul, care să naște în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăți și nevoi.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trebuit să ningă
A trebuit să ningă și a nins
În prima zi de iarnă.
Totul îmi pare un paradis,
Un loc unde îngerii la sfat se îndeamnă.
A trebuit să ningă și a nins
Peste o țară plină de durere,
Unde un foc năprasnic e aprins
De un om rău și lacom de putere!
A trebuit să ningă și a nins
Peste dealuri, văi și coline.
Un covor alb s-a întins
Peste satele noastre bătrâne.
A trebuit să ningă și a nins
Și mă rog să nu se topească,
Căci e frumos totul ca în vis.
În țara mea românească!
poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta
În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu ești frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aș vrea să ne iubim în tăcere,
Ca să nu mai văd focuri de arme!
Și să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruți
Și încet să-mi șoptești,
Iubite, hai spune-mi cât de mult mă iubești.
În brațele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Și să regret ziua care am dorit să devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aș vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.
poezie de Vladimir Potlog (19 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele nu trebuie să moară niciodată
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Și crede cu adevărat în fericire.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubește viața
Și nu ia de la ea nici o plăcere.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori și miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Și are de la ea plăcere.
Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt ușoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa trece viața
După soare vine ploaie,
După ploaie vine vânt.
Dar de veacuri oamenii,
Beau, râd și plâng.
După lacrimi de iubire
Vin și lacrimi de durere.
După ce gustăm din fagure de miere,
Bem și puțină fiere.
După ce ne naștem în pace,
Facem un război răzbunător.
După ce vedem o rază de lumină
Ne adâncim într-un întuneric necruțător.
Și așa trece viața
Și cu bune și cu rele.
După ploaie vine soare
Și pe cer răsar mii de stele!
poezie de Vladimir Potlog (18 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E atât de rece
E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărțire.
De atunci viața îmi pare o lamă de cuțit
Fără tine dulcea și gingașa mea iubire.
E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Și sufletul meu de durere e răvășit,
Fără tine dragostea mea cea mare.
E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!
E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranță!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheață.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost blestemată de zei
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ți-am auzit glasul, o biet nemuritor
Și sufletul mi-e sfâșiat de durere și dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aș vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aș vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire și suflet fericit.
Aș vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc și să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Și port această cruce, cum pot și oricând.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag.
bine ai venit pe lume.
Ai trecut al vieții prag.
Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție,
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la durere, dar cu o relevanță mică.
Să zburăm înspre soare
Iubirea mea cu ochi frumoși ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjește de dor
Și aș vrea să am aripi, să zbor!
Să zbor până la soare și lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Și unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.
Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Și frumoasă cum e luna-ntre stele!
Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ți alin
Și să-ți sărut obrazul moale, ca să-ți crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.
poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gladiator
În Roma e mare sărbătoare,
Curge vinul din ulcioare.
E o zi caldă și senină,
Pe o arenă de lume plină.
În mijlocul ei, doi gladiatori se luptă ca niști lei.
Dar unul dintre ei se roagă în gând către zei,
Să-i dea putere și credință, ca să obțină biruință.
În mână el sabia strânge, în jurul lui e numai sânge,
În urechi răsună neîncetat, vrem sânge, vrem sânge cu adevărat!
El sabia prin aer o învârtește și capul adversarului îl zdrobește.
Apoi în genunchi se lasă și își aduce aminte de soție, copii și casă.
Inima de durere îi plânge și către public strigă,
V-ați săturat acum de sânge!
Publicul tace mirat și se uită la viteazul bărbat, care moartea a înfruntat.
De odată toți au strigat: ești liber, că ai meritat!
poezie de Vladimir Potlog (10 februarie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram singur
Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!
Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veșinc aprins.
Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micșunele,
Tu cu măna ta gingașă
Trupul meu rece ai atins,
Și eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit în ochii tăi
Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.
Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.
De-aș putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăși tu și eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.
Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!
poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre durere, adresa este: