Omul e mult mai rău decât natura.
aforism de Vladimir Potlog (10 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Natura este mama poeziei.
aforism de Vladimir Potlog (5 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă cocoșii
Cântă cocoșii în miez de noapte,
Vestind că vine o nouă zi
Și ca un rege falnic,
Soarele din nou va răsări.
Cântă cocoșii în miez de noapte
Ca să alunge întunericul din noi
Și să lase loc luminii
Care ne va scăpa de păcate și nevoi.
Cântă cocoșii în miez de noapte
Cântecul lor sonor.
El trezește nu numai oamenii,
Ci și natura din somnul ei ușor.
poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa
Apa curge din izvoare, izvorăște în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng și cei tineri și cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu crește, în râuri și iazuri peștii mor!
Apa este elixirul vieții, când o bei rece de la izvor.
Fără apă, viață nu-i pentru pomii și florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar crește numai urzici și spini!
Bucurați-vă când plouă și când auziți că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă și pământul devine mai roditor.
poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-avem timp
N-avem timp să ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.
N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.
N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viața e grea.
Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă să ne întrebăm
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele nu trebuie să moară niciodată
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Și crede cu adevărat în fericire.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubește viața
Și nu ia de la ea nici o plăcere.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori și miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Și are de la ea plăcere.
Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt ușoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de primăvară
Un parfum de primăvară
Se simte peste dealuri și câmpii.
Natura reînvie iară,
Copacii ne salută parcă sunt vii.
Sus pe un ram o ciocănitoare
Caută un vierme mic.
Soarele cât e de soare!
Parcă e rușinos un pic.
Doi bătrâni stau pe o bancă
Și privesc în zare.
Văd cum vin stoluri de păsări
Și în sufletul lor e sărbătoare.
Parfumul acesta de primăvară
A pătruns și în inima mea.
Lumea îmi pare o comoară
Viață o floare de nu-mă-uita.
poezie de Vladimir Potlog (9 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă fiică a naturii
Stropi de ploaie cad peste chipul tău
Ca lacrimele care curg
Din ochii lui Dumnezeu.
Vântul te leagănă ușor,
Precum adoarme mama al său odor.
Soarele îți admiră față
Și privighetorile îți dau bună dimineața.
Ești o casă pentru păsările cerești
Ca o mamă bună pentru oameni
Și viețuitoarele pământești.
Binecuvântată ești de cel de sus
Pădure verde, pădure
Ca luceafărul care a răsărit și încă n-a apus.
Ești cea mai frumoasă fiică a naturii.
poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la natură, dar cu o relevanță mică.
Versuri de dor
Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură și univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet și din gând.
Scriu despre biata, frumoasa mea țară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Și despre-a bunicilor casă,
Despre părinți uitați de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi și vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.
Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să știe
Că sunt și eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.
poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre natură, adresa este: