Te-am pictat
Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoși de chihlimbar.
Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca și sărutul
Care deseori ți -l cer!
Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu ești a mea stăpână,
Te-am pictat chiar și pe inima mea!
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul toamnei
Mi-a fost dor de această clipă,
De parfumul toamnei timpurii,
De frunza care încet pe caldarăm pică,
De ochii tăi veseli și zglobii.
Mi-a fost dor să văd struguri copți în vie,
Să văd crizantemele cum înfloresc.
Să admir frumoasa mea glie
Și să respir parfumul anotimpului pe care îl iubesc.
poezie de Vladimir Potlog (11 septembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia izvorul vieții
Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieții mele.
Femeie, când ești departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când ești lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.
Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înțeleg că tu ești
Speranța mea în ziua de mâine.
Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
E noapte, e iarnă și ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheață!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viață.
Părul ei e mângâiat de vânt ușor.
De sub tălpile ei gingașe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam și privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric și plăcut.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă zi
Când dimineața mă trezesc și privesc la cer.
Văd soare, nori și cum cad stropi reci din el.
Văd copaci și câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.
Când dimineața mă trezesc
Și privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârșit de iarnă,
Care și în sufletul meu încet se destramă.
Când dimineața mă trezesc și deschid ochii încet
Și văd cum o zi nouă se naște, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă totul în urmă
Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Uită fosta ta iubire
Și iubește -mă doar pe mine.
Sărută-mă pe buze,
Pe ochii mei albaștri.
Iubite, strânge-mă la piept.
Ca mai bine să ne cunoaștem.
Și ținânâdu-ne de mâini
Să pornim spre un nou viitor.
Și să uităm trecutul,
Căci trecutul este muritor.
Să-mi spui că sunt regină
Să -mi spui că mă dorești.
Să-mi aduci luceafărul
Și toate astrele cerești!
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (12 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce frumoasă ești
Ce frumoasă ești când
Cu ochii blânzi mă privești,
Și îmi spui că mă iubești,
Și numai lângă mine vrei să trăiești,
Ce frumoasă ești când
Cu buzele tale îmi șoptești,
Că niciodată nu o să mă părăsești
Și toată viața o să mă iubești,
Ce frumoasă ești.
poezie de Vladimir Potlog (4 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara de mult a venit
Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.
Știu, iubito, ți-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig și totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar și în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.
poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești departe
Pe Muntele Olimp unde zeii s-au născut
Eu prima oară zeița mea te am văzut.
Erai frumoasă, părul îți era împodobit cu flori,
Ochii îți luminau ca luceferi în zori.
Trupul îți era alb ca spuma unui val de mare
Mă atrăgeai ca lumina soarelui care pe cer răsare.
Erai în înconjurate de zei ce purtau falnice nume,
Dar eu eram un simplu muritor, care își purta crucea în a sa lume.
De atunci sufletul îmi este măcinat de dor
Și aș vrea să fiu ca tine nemuritor.
Să fiu și eu un zeu ca să pot fi alături de tine mereu,
Dar acesta e doar un vis căci tu ești departe,
Cum e iadul de paradis!
poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să-mi spui că mă iubești și că mă vei iubi mereu,
Ești raza mea de soare și eu sunt curcubeul tău.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să bem câte o cafea și poate numai cu ochii
Să-mi spui că mă iubești și sunt doar a ta.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Să ne lăsăm purtați pe aripi de amor.
Și tu să-mi spui doar atât,
Că dorul tău pentru mine e nemuritor!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Hai mai bine să visăm cu ochii deschiși,
Că suntem doi copii naivi de nebunia dragostei cuprinși.
poezie de Vladimir Potlog din Nu a fost publica (15 mai 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor de copilărie
Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aș vrea acum cu dragoste
În fața ei să mă închin.
A fost grea, a fost ușoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.
S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.
Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină și căldură plin.
poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O caldă sărutare
Ascultă-mi, iubito, inima cum îmi bate
Și uită-te în ochii mei,
Căci eu mă duc departe
Să-i văd pe părinții mei!
Să-mi revăd meleagul pe care m-am născut,
Să trec pragul pe care de mult nu l-am trecut.
Căci știu că mama mă așteptă
Privind mereu în zare.
Să mă duc acasă,
Să-i dau o caldă sărutare.
Să-i șterg lacrima grea de pe obraz,
Căci atâta bucurie i-a mai rămas.
poezie de Vladimir Potlog (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dansăm în doi
Dansăm în doi un vals frumos.
Tu ești îmbrăcat în alb și eu în negru.
Suntem doi îngeri care au coborât
Pe un tărâm învăluit în neguri.
Tu te uiți în ochii mei fermecători.
Eu la chipul tău care radiază de bucurie.
Suntem ca două stele surori
Care luminează dinatr-o altă galaxie.
Ne învârtim într-un ritm amețitor
Când mai încet, când mai tare.
Parcă suntem doi pescăruși
Care călătoresc pe un val de mare.
Dansăm în doi iubitul meu
Sunt atât de fericită.
Că sunt a ta și ești al meu
Și lumea îmi pare o ispită.
poezie de Vladimir Potlog (11 aprilie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine e fata care cântă la pian?
O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Și ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Și ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Și vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Și toți se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Într-o zi pe o stradă
Într-o zi pe o stradă
Am văzut o fată ce cerșea.
Era frumoasă fata ceea,
Dar ochii triști ea avea.
Mi s-a făcut milă de acea
Biată ființă cu ochii de catifea.
Mulți treceau pe lângă dânsa,
Dar puțin să uitau la ea.
M-am apropiat de dânsa
Timid cum sunt de felul meu
Și ea mi-a cerut, încet,
Să-i dau măcar un leu.
Atunci am văzut o rază de lumină
În ochii ei miloși și am înțeles
Cât sunt de tandri și frumoși.
poezie de Vladimir Potlog (12 aprilie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre ochi, adresa este: