Ce pasăre frumoasă
Ce pasăre frumoasă,
Cântă la geamul meu.
Cu penele de aur...
Parcă a fost trimisă din rai
De însuși Dumnezeu.
Ca în nopțile de vară
Când pe cer stelele strălucesc.
Să-mi aline dorul!
Cu glasul ei ceresc.
poezie de Vladimir Potlog (3 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trece
Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veșnic călător.
Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Și nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.
Trece timpul ca o clipă
Și nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Și veșnic trebuie prețuit.
poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
E miez de toamnă
E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Și din cer iar și iar
Cad stropi reci mărunți de ploaie.
E miez de toamnă în calendar.
Și vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.
E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Și crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.
E miez de toamnă în calendar
Și fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!
poezie de Vladimir Potlog (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești prima mea iubire
Ești prima mea iubire
Și ultima vreau să fii!
Strânge-mă tare în brațe,
Hai să privim la fulgii aceștia vii.
Hai să ne lăsăm purtați pe aripi de vânt ușor,
Căci vreau să fiu ca pasărea care zboară dincolo de nor!
Ești prima mea iubire și ultima vreau să fii.
În acest miez frumos de iarnă, hai să ne jucăm cu dragostea,
Hai să fim din nou copii!
Căci dragostea e pură și curată ca fulgii care se topesc în palma mea.
Hai spune-mi încă o dată că mă iubești și veșnic voi fi a ta!
poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea, Sfântă icoană,
Țara mea, meleag de dor,
Tu ești pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.
Eu o să mă întorc mereu la tine
Cum să întoarce o pasăre din al ei lung zbor,
Căci tu ești pentru mine
Acel cuib plin de tandrețe și amor.
Țara mea, ogor cu pâine,
Pâine coaptă în cuptor,
Tu veșnic vei rămâne,
Plaiul meu cel roditor.
Aici este țara mea
Cu graiul ei nepământesc,
O altă țară mai frumoasă
Niciunde eu nu găsesc.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Parfum de primăvară
Un parfum de primăvară
Se simte peste dealuri și câmpii.
Natura reînvie iară,
Copacii ne salută parcă sunt vii.
Sus pe un ram o ciocănitoare
Caută un vierme mic.
Soarele cât e de soare!
Parcă e rușinos un pic.
Doi bătrâni stau pe o bancă
Și privesc în zare.
Văd cum vin stoluri de păsări
Și în sufletul lor e sărbătoare.
Parfumul acesta de primăvară
A pătruns și în inima mea.
Lumea îmi pare o comoară
Viață o floare de nu-mă-uita.
poezie de Vladimir Potlog (9 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă fiică a naturii
Stropi de ploaie cad peste chipul tău
Ca lacrimele care curg
Din ochii lui Dumnezeu.
Vântul te leagănă ușor,
Precum adoarme mama al său odor.
Soarele îți admiră față
Și privighetorile îți dau bună dimineața.
Ești o casă pentru păsările cerești
Ca o mamă bună pentru oameni
Și viețuitoarele pământești.
Binecuvântată ești de cel de sus
Pădure verde, pădure
Ca luceafărul care a răsărit și încă n-a apus.
Ești cea mai frumoasă fiică a naturii.
poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a fost dor de toamnă
Mi-a fost dor de toamnă;
De frunza ruginie,
De struguri copți din vie,
Mi-a fost dor de ploaia
Care cade pe caldarâmuri
Și de păsările care se duc rânduri, rânduri.
Mi-a fost dor de tine, iubirea mea
De mult uitată,
Și de nucul falnic care la poartă mă așteaptă.
Mi-a fost dor de tine, toamnă aurie, ca să pot așterne versuri
Nostalgice pe hârtie.
poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păsări, dar cu o relevanță mică.
Viața trece ca o clipă
Cine ești tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.
Cine ești tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.
Cine ești tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toți te calcă în picioare.
Poate ești o frumoasă floare.
Cine ești tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate ești un cântec frumos cântat la nai.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ne dați speranța
Voi ne dați speranță
Că avem un viitor,
Să nu cădem în disperare,
Să fim ca pasărea în zbor.
Voi aveți mâini de aur
Și răbdare de oțel
Vă mulțumim din suflet,
Pentru al vostru caracter.
Voi, care din paturi ne ridicați
Și cu vorba ne alinați,
Sunteți pentru noi,
Ca niște mame și tați.
Sănătate să aveți
Și ceea ce vă doriți,
Să nu uitați de noi
Cei mai puțin fericiți.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moldova, țara mea de dor
Moldova, țara mea de dor,
De cântec și baladă.
Ești ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.
Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din țara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!
Care a fost un domn viteaz și mare,
El a apărat cu credință a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingașă floare.
O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Ești țara poporului meu.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă primăvară
A venit din nou toamna la noi în țară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.
E frig, e întuneric și burează.
Oamenii dorm și vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în țară.
poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este un dor
Ce e o pasăre în zbor?
E un dor, un dor călător.
Ce e un țăran care își lucrează cu dragoste al său ogor?
E un om de viață iubitor.
Ce e o stea fără de nume?
E o minune care călăuzește
Un om bun prin lume.
Ce e un pom roditor?
E ca un copil plin de dragoste și amor.
Ce este un val de mare?
E un dar de la zei
Pentru cineva care vrea să iasă în largul ei.
Ce e un dor pentru omul care este muritor?
E o pasăre care să avântă mereu în zbor.
poezie de Vladimir Potlog (31 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre păsări, adresa este: