Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Vladimir Potlog despre suflet

Vladimir Potlog

Condeiul meu e sufletul.

aforism de (26 octombrie 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vladimir Potlog

Adio

Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldați în lacrimi,
Să mă scuzați că n-am putut
Să vă șoptesc din nou dulce șoapte.

E întuneric și e frig
Și sufletul mă doare,
Aș vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?

Nopți de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.

poezie de (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Medicul

La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.

Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.

Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.

poezie de (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Muntele Ceahlău

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un zeu coborât pe pământ,
La care un popor falnic s-a închinat
Și s-a rugat în suflet și în gând.

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un titan coborât din ce,
Ca să apere poporul său
De dușmanul hapsân și rău.

Mă uit la muntele Ceahlău,
Sufletul unui neam nemuritor,
Care a luptat cu sabia în mână,
Ca să rămână un popor liber și de oameni primitor.

Muntele Ceahlău a fost un altar
Între oameni și zei,
Acum este un simbol al păcii
Pentru copiii săi.

poezie de (21 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)

Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Și are suflet curat și blând.

Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubește,
Și care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăiește.

Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Și pentru cel cu sufletul împăcat.

Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere și mister.

poezie de (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Unica ființă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu ești unica ființă
Care în sufletul meu veșnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica ființă
Care mă va apăra de vânt și ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aș trece munții în zbor,
Căci tu ești acea ființă
Care mi-ai dat un viitor.

În fața ta mă închin
Și multă sănătate îți doresc,
Căci tu ești unica ființă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărțire.
De atunci viața îmi pare o lamă de cuțit
Fără tine dulcea și gingașa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Și sufletul meu de durere e răvășit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranță!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheață.

poezie de (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Am fost blestemată de zei

Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ți-am auzit glasul, o biet nemuritor
Și sufletul mi-e sfâșiat de durere și dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aș vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aș vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire și suflet fericit.
Aș vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc și să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Și port această cruce, cum pot și oricând.

poezie de (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-e dor de viață

Mi-e dor de viață ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viață ca cerului de soare.
Mi-e dor de viață ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viață ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceața care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbește de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numește frate,
Dar în gând plănuiește să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună și creștină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viață, limbă și de al său pământ.

poezie de (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un zâmbet de copil

Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.

Când se naște un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Și de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinți e o bucurie mare.

poezie de (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mor de dragoste rănită

Am crezut că mă iubești,
Am crezut că mă dorești,
Dar tu cu cuvinte reci
Sufletul îmi rănești!

De-ai ști, iubite, cât de rău
Mă doare rana sufletului meu,
Și ca o floare mă ofilesc,
O, cât de mult, iubite, eu te doresc!

Căci eu te iubesc
Cum alta nu te va mai iubi,
Și alături de tine vreau să fiu
Pănă când moartea ne va despărți.

Mi-ai spus că sunt cea mai iubită,
Că sunt a ta dulce ispită,
Dar acum mă lași singură,
Să mor de dragoste rănită.

poezie de (6 decembrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Te-am așteptat

Te-am așteptat în asta seară
Să ne iubim cu mult amor,
Dar tu n-ai venit...
Și iară mi-ai rânit sufletul visător!

Te-am așteptat în astă seară
Să-ți sărut obrazul fin,
Și să-ți spun că ești dulce ca mierea
Și amară ca un pelin.

Te-am așteptat în asta seară
Și te voi aștepta mereu,
Că tu ești ca Sfânta Fecioară,
Tu ești comoara sufletului meu!

poezie de (6 ianuarie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Suntem și noi oameni

Când noaptea se lasă,
Se stinge lumina în casă,
Eu stau și mă gândesc,
De ce pe noi oamenii nu ne iubesc?

Pe acei care nu putem merge,
Căci avem și noi o lege,
Suntem și noi oameni, și vrem să trăim
Avem și noi suflet, și vrem să iubim!

poezie de (20 februarie 2006)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

E atât de greu

E atât de greu să fii om
În lumea asta vie,
Când strigi și nimeni nu te știe.

E atât de greu să lupți cu morile de vânt
Când îți auzi sufletul strigând,
Dar nu poți să te ridici de la pământ!

Când simți că n-ai nicio putere
E atât de greu în lumea asta
Plină de mizerie.

poezie de (9 aprilie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Lasă- mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu și în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e așa de gingașă, dulce și frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

poezie de (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Urmele tale

Lași urme pe zăpadă
Și în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.

De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.

Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfințit.

poezie de (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Povața mamei

Vântul bate, frunza cade,
Dar în suflet mi-i cald și bine,
Căci o ființă bună și dragă
E mereu lângă mine.

Aceasta e mama, sfântă icoană
Care mi-a dat grai și viață,
Dar cu vorba ei blândă și dulce
Mi-a dat și o bună povață.

Să nu uit că anii zbor ca clipele,
Toți îmbătrânim și când ne cresc aripele,
Ne luăm zborul de lângă cei care îi iubim,
Această povață toți trebuie s-o știm.

Eu o cred pe mama,
O înțeleg atât de bine,
Dar ea cu sufletul și inima
Mereu va fi cu mine.

poezie de (23 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Și eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.

Melodia lui mă înfioară
Și în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.

poezie de (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Femeie

O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.

O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.

De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.

poezie de (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre suflet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info