Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Vladimir Potlog despre toamnă

Vladimir Potlog

Noaptea îndrăgostiților

E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră și plină de mister.

E noapte caldă de toamnă
Și vântul adie ușor.
Un greier colea își cântă
Cântecul său de dor.

E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Și sunt fericit că te am.

Iubito, îmi spui în șoaptă
Și dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiților.

poezie de (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Vis efemer

Erai îmbrăcată în negru
Îngerul meu cu chip de gheață,
Erai ca o taină...
Învăluită toată în ceață.

Era într-o zi de toamnă
Și eu eram cam stingher
Când te-am văzut pe tine, frumoasă doamnă,
Visul meu efemer.

poezie de (27 octombrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Într-o zi caldă de toamnă

E o zi caldă de toamnă
Și eu vreau să scriu o poezie.
Despre o frumoasă doamnă,
Care cu privirea ei, sufletul îmi mângâie.

Vreau să scriu un vers frumos
Despre o simplă femeie,
Care mi-a întors lumea mea pe dos
Și mi-a aprins în inimă a dragostei scânteie.

Buzele ei dulci- amărui,
Vreau să le sărut de mii de ori.
Căci au gust de gutui
Și parfum de stropi de ploi.

O iubesc la nebunie!
Pe această splendidă doamnă.
Ea e ca o melodie
Cântată într-o zi caldă de toamnă.

poezie de (12 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Parfumul toamnei

Mi-a fost dor de această clipă,
De parfumul toamnei timpurii,
De frunza care încet pe caldarăm pică,
De ochii tăi veseli și zglobii.

Mi-a fost dor să văd struguri copți în vie,
Să văd crizantemele cum înfloresc.
Să admir frumoasa mea glie
Și să respir parfumul anotimpului pe care îl iubesc.

poezie de (11 septembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară e sfârșit de toamnă

Afară e sfârșit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi și mai noi.

Afară e sfârșit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Și tu citești o frumoasă poveste
Despre o prințesă și un sultan.

Afară e sfârșit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?

Afară e sfârșit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzește
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbește.

poezie de (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ce toamnă frumoasă

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.

Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.

Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca fața mamei
învelită în năframă.

Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Și este cules de oameni
Harnici și plini de mândrie.

[...] Citește tot

poezie de (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.

E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.

E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.

poezie de (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-a fost dor de toamnă

Mi-a fost dor de toamnă;
De frunza ruginie,
De struguri copți din vie,
Mi-a fost dor de ploaia
Care cade pe caldarâmuri
Și de păsările care se duc rânduri, rânduri.
Mi-a fost dor de tine, iubirea mea
De mult uitată,
Și de nucul falnic care la poartă mă așteaptă.
Mi-a fost dor de tine, toamnă aurie, ca să pot așterne versuri
Nostalgice pe hârtie.

poezie de (18 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Toamna a venit

Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.

Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă și colorată cunună.

Soarele nu mai încălzește,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.

poezie de (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aș preface într-o stea,
Zeița mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aș preface în strop de ploaie,
Tandra și blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aș topi
Și m-aș preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aș simți
Raza ta de soare.

[...] Citește tot

poezie de (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Textele de mai jos conțin referiri la toamnă, dar cu o relevanță mică.

Vladimir Potlog

E toamnă din nou în calendar

E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece și avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Și într-un vechi, micuț bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor și de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste și amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet și rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îți răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.

poezie de (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roșii și frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înflorește într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Și vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Și cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

[...] Citește tot

poezie de (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură și univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet și din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea țară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Și despre-a bunicilor casă,

Despre părinți uitați de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi și vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să știe
Că sunt și eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Într-o zi de toamnă

Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieții mele!

N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost și nu mai este.

Frunzele foșneau ușor
Sub al tău gingaș picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, neprețuita mea comoară!

Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă și senină,
Îmi părea că-i primăvară,

[...] Citește tot

poezie de (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

O nouă primăvară

A venit din nou toamna la noi în țară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.

E frig, e întuneric și burează.
Oamenii dorm și vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în țară.

poezie de (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre toamnă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info