Nu aveți
Nu aveți încredere în mine,
Căci sunt un sărman invalid?
Fără de principii și opinii,
Ca un mucenic zidit într-un zid.
Dar sunt mulți așa ca mine
Fără trecut, prezent și viitor,
Și știți aceasta atât de bine,
Voi regi fără de popor!
poezie de Vladimir Potlog (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă totul în urmă
Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Uită fosta ta iubire
Și iubește -mă doar pe mine.
Sărută-mă pe buze,
Pe ochii mei albaștri.
Iubite, strânge-mă la piept.
Ca mai bine să ne cunoaștem.
Și ținânâdu-ne de mâini
Să pornim spre un nou viitor.
Și să uităm trecutul,
Căci trecutul este muritor.
Să-mi spui că sunt regină
Să -mi spui că mă dorești.
Să-mi aduci luceafărul
Și toate astrele cerești!
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (12 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag,
bine ai venit pe lume.
A-i trecut al vieții prag. Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor de copilărie
Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aș vrea acum cu dragoste
În fața ei să mă închin.
A fost grea, a fost ușoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.
S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.
Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină și căldură plin.
poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O caldă sărutare
Ascultă-mi, iubito, inima cum îmi bate
Și uită-te în ochii mei,
Căci eu mă duc departe
Să-i văd pe părinții mei!
Să-mi revăd meleagul pe care m-am născut,
Să trec pragul pe care de mult nu l-am trecut.
Căci știu că mama mă așteptă
Privind mereu în zare.
Să mă duc acasă,
Să-i dau o caldă sărutare.
Să-i șterg lacrima grea de pe obraz,
Căci atâta bucurie i-a mai rămas.
poezie de Vladimir Potlog (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis de iubire
Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.
Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.
Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.
Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un frate și o soră
Un frate și o soră
fugeau din calea morții.
Peste câmpii și ape
în căutarea sorții.
Lacrimi curgeau șiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să țineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.
Soarta a fost crudă
Cu acești doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.
Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieșit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă și mâncare.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de mai
Flori de mai înfloresc în grădina mea
Și totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.
La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ți-am adus.
Și tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubești nespus.
Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era așa de bucuroasă
Și m-a cuprins la piept cu drag.
Lumea e ca un colț de rai
Când sunt cu tine împreună.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag.
bine ai venit pe lume.
Ai trecut al vieții prag.
Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție,
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Hai să ne unim (100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România)
Hai să ne unim, frații mei de cruce,
Frații mei de sânge, din nou într-un singur popor.
Și să nu ne mai plângem sau să ne râdem
Că împreună nu o să avem un falnic viitor.
Hai să ne unim, frații mei de lacrimi,
Frați de suferință, cum s-au unit cândva, demult,
Niște oameni simpli, dar plin de credință
Și cu puterea ei unire s-a făcut!
Căci ne așteaptă mama noastră bună
Cu brațele deschise și ochii înlăcrimați!
Ea vrea să ne vadă din nou împreună,
Fraților, hai să rămânem frați.
Să nu uităm trecutul atât de glorios.
Să luptăm cu mândrie
Pentru un viitor mult mai falnic
Și mult, mult mai frumos!
poezie de Vladimir Potlog (18 martie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zâmbet de copil
Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.
Când se naște un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Și de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinți e o bucurie mare.
poezie de Vladimir Potlog (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)
Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut anii tinereții (La jubileul de 50 de ani al tatălui meu)
Au trecut anii tinereții
Și tu, tată, îmbătrânești,
Dar tu pentru mine
Veșnic tânăr ești!
Au trecut anii tinereții
Și părul îți albește,
Dar tu să nu fii trist,
Căci lume și așa te iubește!
Să nu te temi de moarte,
De moarte mai bine să te păzești,
Căci viața e frumosă, tată,
Dacă știi să o prețuești.
poezie de Vladimir Potlog (23 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre trecut, adresa este: