Pe muntele Tianzi gândindu-mă la frații mei din Shandong
Singur-singurel într-un ținut străin...
Azi, când frații mei cară de pe munte crengi de corn,
Dorul de casă e mai mare ca niciodată,
Fiecare duce-n maldăr de crengi pe umăr al meu lipsește.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văzând cum pleacă cineva
Descălecăm; îți ofer vin
și te întreb, unde te duci?
Răspunzi, nimic nu merge cum trebuie!
întors acasă vreau să mă odihnesc lângă Muntele Sudic.
Atunci pleacă - nu te mai întreb nimic
Pentru norii aceia albi nu există sfârșit.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răspuns
Am un anumit loc al meu pe colinele Chungnan.
Șezând acolo poți privi Munții.
De jur împrejur, țipenie; nu sunt vizitatori, iar poarta e închisă.
Fără planuri întreaga zi, doar timpul și liniștea.
Nimic nu împiedica privirea și reveria.
De ce n-ai veni acolo, încercând să mă găsești?
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizitând templul unde se adună parfumurile
Nu știam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munți de nepătruns, undeva un clopot;
susur de voci gâlgâite printre stânci colțuroase,
razele soarelui devenind reci în pinii verzi
în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,
în meditație, un călugăr domesticind dragoni otrăviți.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând pe lângă templu
În seara asta, cu bastonul lui ușor, se plimbă;
Se oprește la locul unde izvorăște Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemișcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jelindu-l pe Yin Yao
Te însoțim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari și pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul Pa
La căpatul zorilor pornesc spre Pasul Pa.
Părăsesc ținutul Ch'ang-an împreună cu primăvara.
O femeie spală rufe în apa strălucitoare.
Păsările dimineții cântă în lumină.
Ținutul râurilor. Aici bărcile sunt transformate în magazine.
Punțile munților anină de vârful copacilor,
Cățărându-se către o sută de sate.
În soarele îndepărtat se află Două Fluvii.
Oamenii de aici vorbesc o altă limbă,
Dar cântecul păsărilor este același.
Înțelegând profunzimile peisajului,
Chiar și aici, nu sunt niciodată singur.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la munți, dar cu o relevanță mică.
Lui Qiwu Qian îndreptându-se spre casă după ce a picat examenul
Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înțeleptul și meșterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munții de răsărit,
Ai renunțat la viața culegătorului de ierburi vindecătoare
Și ai bătut drum lung până la Poarta de Aur
Ca să descoperi că zelul tău a fost în zadar.
... Pentru a petrece Ziua fără Foc pe unul din râurile sudice,
Ți-ai reparat hainele de primăvară acolo, în orașul de la nord.
Acum, părăsești capitala, iar eu îți torn vinul de bun rămas
Curând voi rămâne singur, fără prietenul meu de suflet.
În barca din lemn dulce de scorțișoară,
De-a lungul copacilor din zare,
Vei pluti din nou spre ușa ta din stuf împletit,
Spre un asfințit luminând palid orașul îndepărtat.
... Deși s-ar putea să nu-ți fi atins țelul, să nu te îndoiești
Că unora li-i dat să-audă muzica de pe cealaltă parte a lunii.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un șuvoi de apă verde
Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenții verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munți
Într-o călătorie de mai puțin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deși,
Apele unui pârâiaș vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetația crește exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undița în unde!
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângându-l pe Yin Yao
Te urmăm acasă pe Munte.
Mergem iarăși printre stejari și pini verzi.
Tu sălășuiești pururi dincolo de Norii Albi.
Doar acest pârâiaș curge către Omenire.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Wang Wei despre munți, adresa este: