Din toată inima
Când, primăvara, apar fragii roșii,
Îmbujorând colinele noastre sudice,
Culege de dragul meu un mănunchi
Pentru acasă ca o amintire a iubirii noastre.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vreme ce trandafirii se scutură
Zori după zori aduc ultimul răsărit mai aproape.
Ah! Mai are vreun folos întoarcerea sfioasă-a primăverii?
Atunci, umple cu vin paharul acestei zile și lasă
Noaptea să cadă, trandafirii să se scuture, uitarea să se-apropie.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealuri, noaptea
Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopți cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.
Un zgomot prin bambuși cine se îndreaptă spre casă?
Lotușii tremură cine pleacă la drum?
Parfumul primăverii întotdeauna se duce.
Doar tu tu trebuie întotdeauna să rămâi.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul Pa
La căpatul zorilor pornesc spre Pasul Pa.
Părăsesc ținutul Ch'ang-an împreună cu primăvara.
O femeie spală rufe în apa strălucitoare.
Păsările dimineții cântă în lumină.
Ținutul râurilor. Aici bărcile sunt transformate în magazine.
Punțile munților anină de vârful copacilor,
Cățărându-se către o sută de sate.
În soarele îndepărtat se află Două Fluvii.
Oamenii de aici vorbesc o altă limbă,
Dar cântecul păsărilor este același.
Înțelegând profunzimile peisajului,
Chiar și aici, nu sunt niciodată singur.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la primăvară, dar cu o relevanță mică.
Lui Qiwu Qian îndreptându-se spre casă după ce a picat examenul
Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înțeleptul și meșterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munții de răsărit,
Ai renunțat la viața culegătorului de ierburi vindecătoare
Și ai bătut drum lung până la Poarta de Aur
Ca să descoperi că zelul tău a fost în zadar.
... Pentru a petrece Ziua fără Foc pe unul din râurile sudice,
Ți-ai reparat hainele de primăvară acolo, în orașul de la nord.
Acum, părăsești capitala, iar eu îți torn vinul de bun rămas
Curând voi rămâne singur, fără prietenul meu de suflet.
În barca din lemn dulce de scorțișoară,
De-a lungul copacilor din zare,
Vei pluti din nou spre ușa ta din stuf împletit,
Spre un asfințit luminând palid orașul îndepărtat.
... Deși s-ar putea să nu-ți fi atins țelul, să nu te îndoiești
Că unora li-i dat să-audă muzica de pe cealaltă parte a lunii.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Wang Wei despre primăvară, adresa este: