William Blake despre timp

Pentru a crea o mică floare, e necesară o muncă de ani de zile.

citat din William Blake
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina ocupată nu are timp să fie tristă.

citat clasic din William Blake
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea să vezi o lume în bobul de nisip şi Paradisul în floarea din pădure, îndeasă infinitul într-o palmă şi eternitatea într-o oră.

citat celebru din William Blake
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a crea o floricică e nevoie de secole de trudă.

citat din William Blake
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ruinele timpului se construiesc zidurile eternităţii.

citat din William Blake
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augurii inocenţei

(fragment)

Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Şi-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Şi Eternitatea în ora trecătoare.
Şi-intregul Paradis locuind o floare.

poezie celebră de William Blake (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic precum moartea. Moartea este cel mai bun lucru care se poate întâmpla în viaţă; dar cei mai mulţi oameni mor atât de târziu şi le ia atâta nemilos timp să moară. Dumnezeu ştie, vecinii lor nu-i văd niciodată ridicându-se dintre morţi.

citat celebru din William Blake
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ambii-am citit Cartea Sfânta zile şi nopţi, mereu –
Dar tu ai văzut negru, unde am văzut alb eu.

distih de William Blake din Evanghelia eternă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, asemeni unei flori, în înaltul frunzar ale cerului, cu un deliciu tăcut, stă şi zâmbeşte în noapte.

citat din William Blake
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoloşul şi Pietricica

"Iubirea nu pe sine vrea să se dezmierde,
Nu pentru sine-s angoasele care-n inimă-i tot cad,
Ea pentru altcineva cântă de frunza verde
Şi-nalţă-un Paradis, aţâţând focul disperării-n Iad."

Astfel fredona micuţul Cocoloş de Lut
Călcat zilnic de toate vitele-n picioare;
Dar din pârâiaş o Pietricică a ţinut
Să-i ciripească stihurile următoare:

"Iubirea doar pe sine vrea să se dezmierde,
Să-l lege în lanţ pe altul e marea ei plăcere,
E fericită să-l vadă cum libertatea-şi pierde –
Şi-nalţă-un Iad ca să provoace-n Paradis durere."

poezie clasică de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!