Bridget: Nu ne-ați spus cum vă numiți, doamnă.
Bătrâna: Unii m-au poreclit Sărmana Bătrână, dar ai mei îmi spun Cathleen, fiica lui Houlihan.
replici din piesa de teatru Cathleen ni Houlihan, scenariu de William Butler Yeats (1902), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâna: Dacă e să mă ajute cineva, trebuie să mi se dea pe el însuși, trebuie să-mi dea totul.
replică din piesa de teatru Cathleen ni Houlihan, scenariu de William Butler Yeats (1902), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impuls
E trist că dorul și ispita cea adâncă
Nu vor să moară-n mintea mea bătrână, încă?
Tânăr fiind aveau și rost și înțeles;
Ce mă mai ține azi în poezii, eres?
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigând spre Bizanț
Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în brațele celuilalt; păsările în copaci. Ești
Aici cu-aceste generații care mor cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;
Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăiești
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre cețuri monumentele intelectului etern.
Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băț cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă și cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viață efemeră.
Iar a cânta nu-n școli înveți mai cu folos
Privești-un monument și înțelegi cum măreția trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri și brizanți,
Spre-a ajunge aici în orașul cel sfânt, Bizanț.
O, înțelepți în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în bască, portugheză, daneză și bulgară.
Când ai să fii bătrână
Când ai să fii bătrână și căruntă
Și picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ți nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară grație lumească,
Fals sau adânc, atâția te-adorară,
Dar suflet pelerin și față-amară
Doar unul a fost vrednic să-ți iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei șopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele și-a ascuns privirea
Și după steiurile mari de piatră.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când o să fii bătrână
Când o să fii bătrână, lipsită de vigoare
Stând lângă foc, ia-n mâini această carte
Citește încet, visând, întoarsă pe o parte,
La ochii ce-ai avut, adânci precum o mare.
Câți au iubit farmecul tău și felul cum râdeai
Și frumusețea ți-au iubit, real sau prefăcut
Însă doar un bărbat a fost care te-a cunoscut
Și care te-a iubit și-atunci când lângă el plângeai.
Așa că să te-apleci și focul să-l privești
Să-ți amintești iubirea ce într-o zi s-a dus
Spre munții înalți din zări, ce se ridică-n sus
Și chipul și-a ascuns în stelele cerești.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lamentările bătrânului pensionar [The lamentation of the old pensioner]
Deși m-adăpostesc de ploi
Sub un copac uscat,
Lâng-ale focului văpăi
Cu mulți am discutat
Politică și ce-am iubit,
Dar Timpul m-a sluțit.
Flăcăii suliți pregătesc
Și pun la cale-un plan,
Iar ticăloșii înfloresc,
Că omul e tiran,
Dar eu la Timp m-am tot gândit,
Căci trupul mi-a sluțit.
Nicio femeie nu s-a dus
Spre un copac uscat,
Dar ce-am iubit și a apus
În minte am păstrat;
Iar Timpu-n față-l scuip mâhnit,
Căci trupul mi-a sluțit.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bătrânețe, dar cu o relevanță mică.
Lebedele sălbatice de la Coole
Copacii împlinesc splendoarea toamnei,
Potecile pădurii s-au golit;
În amurgul de octombrie în lac
Se-oglindește un cer încremenit;
Pe întinsul apei, printre pietre,
Plutesc cincizeci plus nouă lebede.
Au trecut nouăsprezece toamne
De când le-am zărit întâia oară;
Abia le numărasem, când brusc,
Într-un singur val, le-am văzut cum coboară
Prin aer cu-alura navelor în drum de capă
Și-n sparte cercuri aterizează-n apă.
Am urmărit un timp aceste frumoase păsări
Și-acum am inima-întristată.
Nimic nu mai e cum a fost când ascultam
Pe mal, în amurgul de-altădată,
Ritmul de inimă-ale aripilor vibrând sonor
Când călcam prin iarbă cu pas sprinten și ușor.
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză și esperanto.
Când vei fi bătrână
Când vei fi bătrână, cu păr alb și somnoroase pleoape,
Și vei picoti pe lângă foc, ia-n mână-această carte
Și citește-o-încet, și visează la umbrele catifelate
Pe care le-au avut cândva ochii tăi, și la adâncile lor ape.
Mulți te-au îndrăgit în momentele-ți de grație fermecătoare
Și ți-au iubit frumusețea c-o dragoste sinceră sau prefăcută,
Dar numai unul ți-a iubit sufletul rătăcitor în goana lui de ciută
Și-a iubit și tristețile-acelui chip și fiecare-a lui nouă-înfățișare.
Și-aplecată peste jarul din care,-arar, răsar flăcări mici, rebele,
Murmură, tristuță, cuvinte despre Dragostea care-a zburat
Și care-a trecut dincolo de muntele din toții munții mai înalt,
Și și-a ascuns fața-n mijlocul unei mulțimi de stele.
* Poem scris în tinerețe de Yeats pentru Maude Gonne.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâna cruce de piatră
Un om de stat e-un om de lume,
Minte cum respiră, cum bea apă.
Un ziarist imaginează minciuni
Și ți le toarnă pe gât pân' ce te-ndoapă.
Mai bine stai acasă și bea-ți berea,
Lasă-i pe vecini la vot, să se-afle-n treabă,
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Pentru că acest veac și veacul care vine
Vor sfârși într-o fundătură mare,
Nimeni nu va-întâlni vreun om fericit
Printre călătorii acestei vieți amare;
Când Nebunia merge la braț cu Eleganța
Nimeni nu discerne care-i cine și cine-i care.
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Doar actorii cărora le lipsește simțul muzical
Mă dezmeticesc cel mai lesne din plictis;
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă pentru Moll Magee
Apropie-te, fetița mea;
N-aruncă nimeni cu pietre-n mine, orice-ar fi,
Pentru că eu oftez, oftez în timp ce merg;
Și compătimește-o pe Moll Magee.
Omul meu era un biet pescar,
Arunca-n mare plase și fire,
Iar eu trebuia să sărez heringul
Toată ziua, fără contenire.
Când părăseam baraca-n care săram peștii
De-abia-mi târam picioarele pe povârniș
Sub lumina palidă a lunii binecuvântate,
De-a lungul drumului zgrunțuros, din pietriș.
Am fost dintotdeauna o femeie pirpirie,
Bebelușa mea creștea sub nori apăsători;
O vecină avea grijă de ea ziua,
Iar eu de cu seară până-n zori.
[...] Citește tot
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Butler Yeats despre bătrânețe, adresa este: