William Faulkner despre visare

Sfârşitul înţelepciunii este să visezi atât de sus, încât să-ţi pierzi visul, căutându-l.

citat clasic din William Faulkner
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprema înţelepciune este de a avea vise destul de măreţe pentru a nu le pierde din vedere când le urmărim.

William Faulkner în Sartoris (1929)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna să visezi şi să împuşti mai sus decât crezi tu că poţi. Nu te obosi să faci lucrurile un pic mai bine decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să te autodepăşeşti.

citat clasic din William Faulkner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să visezi şi să ţinteşti totdeauna mai sus decât ştii că poţi ajunge. Nu te mulţumi să fii doar mai bun decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să te depăşeşti pe tine însuţi.

citat clasic din William Faulkner
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi dintre noi eşuăm să ajungem la perfecţiunea din visurile noastre. Aşa că apreciez lumea în funcţie de spendidul nostru eşec de a face imposibilul.

citat din William Faulkner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un plop

De ce tremuri acolo
Între râul alb şi drum?
Nu-ţi este frig acum,
lumina soarelui te visează;
Şi totuşi înalţi braţe flexibile, imploratoare, ca şi cum
Ai vrea să tragi norii de pe cer ca să-ţi ascunzi zvelteţea.

Eşti o fetişcană
Tremurând în chinurile unei extatice modestii,
O fată albă şi imparţială
Căreia i-au fost smulse hainele de pe ea.

poezie de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cincizeci de ani

Casa-i goală, iar inima bătrână şi plină
De umbre şi ecouri care nu fac decât să amăgească;
Nu-i nimeni s-o salveze, dar ea-ncearcă să-mpletească
Cu degete oarbe plase care nu au cum să ţină.

Odinioară toţi bărbaţii întindeau mâinile spre ea
Se-îngrămădeau ca porumbeii să ciuguleasc-o desmierdare:
Ar fi putut avea câte-o coroană pentru fiecare
Fir de păr şi pe fiecare deget o nestemată ca o stea.

Oglinzile sunt martore, acolo ea a crescut şi a trăit
În vise din alte vise, care i-au împrumutat
Graţia, încoronată cu păr mătăsos, bogat.
Cu inima legată, cu ochii aplecaţi smerit

Şi orbi, el îi simte prezenţa ca pe-o mireasmă şi un clei,
Iar ea-l ţine trup şi suflet în capcana ei.

poezie de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!