William Shakespeare şi timp

Filozoful are nevoie de timpul său. Toţi marii poeţi însuraţi au fost, fără excepţie, nefericiţi. Shakespeare purta un îndoit rând de coarne.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cu Shakespeare

Când i-am spus, făcu o moacă
De şi-a rupt şi pana-n două,
Că la noi, de ani se joacă,
Zilnic câte-o piesă nouă!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare, bătrânul...

Shakespeare, bătrânul, nu chiar dintr-o dată,
S-a înălţat şi uns a fost cu mir.
Trecut-au veacuri, până lumea toată
L-a ridicat la rangul de Shakespeare.

epigramă de Samuil Marşak din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu faci decât sā ucizi
iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-şi frânge aripile
şi piciorul e prins în laţ,
aşa eşti tu în clepsidra
timpului rămas!

Eşti Proust cu uitarea,
eşti Shakespeare cu
tăcerea,
eşti Baudelaire cu
iubirea

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gunnar Thorgilsson

Memoria timpului
plină e ochi de spade şi de corăbii
şi de cenuşa imperiilor
şi de rumoarea hexametrilor
şi de pursângii cavalerimii
şi de răcnete şi de Shakespeare.
Eu vreau să-mi amintesc sărutul acela
pe care mi-l dăruiai în Islanda.

poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.

Mihai Eminescu în ziarul "Timpul" (7 aprilie 1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare e unul dintre motivele pentru care am continuat să joc teatru. Uneori petrec zile întregi lucrând la Shakespeare de unul singur, numai din plăcerea de a-l citi, de a rosti cuvintele. Uneori sunt în stare să stau ţintuit o noapte intepretând diverse roluri. O pot ţine aşa zece ore încontinuu. Poate e legat de modul în care asimilăm inconştient lucrurile.

citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru italieni, barocul este aspectul decadent în care sfârşeşte Renaşterea. Pentru germani, el înseamnă o nouă viaţă a dinamismului gotic, învingător după lunga opresiune în care Renaşterea îl ţinuse. Shakespeare era un autor barbar pentru gustul francez al veacului al XVIII-lea. Ronsard ajunsese un poet necunoscut până când n-a fost din nou valorificat prin fapta lui Sainte-Beuve şi preferinţa Romanticilor.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet cel bătrân

Precum şi domniile voastre
îl ştiam doar pe Hamlet cel tânăr
veşnic tânăr
dar – mare surpriză! – îl întâlnesc pe
Hamlet îmbătrânit
mai bătrân şi mai neputincios chiar decât Lear
din Lumea Shakespeare.
"La ce te gândeşti?" îl întreb.
"A fi sau a nu fi?" îmi răspunde Hamlet
cel bătrân
precum veacuri în urmă
răspundea
întrebând
Hamlet cel tânăr.

poezie de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris: Am aflat că aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârşesc cu întâlnirea îndrăgostiţilor". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă priveşte, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă că Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba şi de a ne defini viaţa. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta ştiu cu siguranţă că este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alţii iubirea pur şi simplu se pierde. Dar apoi sigur că iubirea poate fi regăsită, chiar şi pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că îşi ucide victimele. Se numeşte iubire neîmpărtăşită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe poveşti de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Şi cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveştile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemaţi de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubeşte nimeni, răniţi ce umblă aievea. Handicapaţii fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveţi în faţă o asemenea persoană. Şi de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viaţa mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naştere, nopţi de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi şi valium. Aceşti ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viaţa mea. Toate astea pentru că am fost blestemată să iubesc un bărbat care nu poate şi nu-mi va putea împărtăşi vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiţi! Toate simptomele obişnuite.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramona: Nu e de glumă. Ura dintre cele două familii e seculară...
Romică (mecanic): Ştiu toată povestea pe de rost. Drama a început acum o sută de ani, când vaca aristocratului Montague din Stâna din Deal a intrat în porumbul proaspăt prăşit al cavalerului Capulet de la Stâna din Vale. De-aici încolo, Shakespeare e mic copil... Cele două familii nobile au început să-şi fure oile, să-şi omoare câinii, să-şi cotonogească pisicile...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel (în loc de prolog)

Imprudent am pus culorile în morişcă
Şi le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,
Amintirile, visele
Într-un tărâm de o culoare fără culoare.
Am vrut să mă opresc puţin, să strig la ele,
Dar şi strigătul s-a oprit în cascadă.
Torentul mi-a luat cuvintele neauzite
Şi le-a târât în marele infinit al mişcării.
O pălărie de paie, uitată la cişmea,
Şi plânsul meu de-acasă, s-au învârtit până la alb.
Un ghiozdan cu manuale,
În timp ce căscam gura la vitrină,
Şterpelit de cineva, s-a învârtit până la alb.
Vecinul bătut cu varga, la gardul cu sârmă ghimpată,
De soţia lui geloasă,
S-a învârtit până la alb.
Întâia senzaţie de înot şi întâia probă de înec
La ştrandul Bivol, s-au învârtit până la alb.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cehov, Brecht, apoi Shakespeare. De asemenea, Henry Miller, O'Neill, Ibsen, Balzac şi Dostoievski. Ei m-au însoţit 20 de ani. Mi-au oferit un fel de "raison d'être". Scriitorul e totul pentru mine. Cititul mi-a salvat viaţa.

citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înţelegi nu poţi.

Fără noimă te iubesc întruna,
Şi când beau şi-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.

Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământeşti,
Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu eşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul e neimportant. Doar ceea ce crează el e important, de vreme ce nu mai e nimic nou de spus. Shakespeare, Balzac, Homer, au scris toţi, despre aceleaşi lucruri, iar dacă ar fi trăit o mie sau două mii de ani, publiciştii nu ar mai fi avut nevoie de nimeni altcineva.

citat din William Faulkner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asasin platit cu nori

Muntele in alb-negru, padurea fara frunze-
lupi imaginari purtand un dialog cu Shakespeare fara muze...
urmele de pe zapada cauta viata urmelor de praf de pe Trecut-
crima cu autor necunoscut.

Muzeul orasului atomic pierdut in spatiu infinit,
rezervatie naturala, proiect de viitor...
Formele de relief se sincronizeaza patetic la sfarsit
cu orele de zbor.

zbor de noapte
lilieci in fluturi, alarme in masini cu tipete ascutite printre soapte

zbor alb spre zi
intre zile negre si nopti albe fara poezii

poezie de Ovidiu Hortopan
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie

Vreau astăzi să-ntoarcem privirea în sus,
Spre codrii cu brazi, spre cerul cu lună.
Veniţi să-ndrăznim să simţim nemurirea
Cu inima-n repede tropot cum sună!

Solemnă şi gravă ne turbură noaptea
Curgând pe izvoare şi-n codri fierbând
Cu nările largi din găvanele palmei
Sorbim răsuflarea-i de fum şi pământ.

O stea se prelinge în sus către creasta
Înaltă a cerului, clopot gigant.
O altă se sparge cu flacără mută
Şi ţăndări astrale înfige-n neant.

Cu trosnet un brad a căzut şi aud
Din lut cum un mugur trudeşte să vie,
Am ochii la veşnica trecere-a lumii,
Dar inima-mi plină-i de grea bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Şi nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roşie,
De care s-au învrednicit toţi actorii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai important în ştiinţă este să te gândeşti cu adevărat la ceva: la forma norilor şi la marginile lor inferioare, câteodată ascuţite la toţi norii aflaţi la aceeaşi altitudine; la formarea picăturlor de rouă pe o frunză; la originea unui nume sau a unui cuvânt (de exemplu, "Shakespeare" – să zicem; sau "filantropic"); la explicaţia obiceiurilor sociale umane (tabu-ul incestului, de excemplu); ori, cum se face că o lentilă pusă în lumina soarelui arde hârtia; de ce bacilul a ajuns să semene cu o creangă; de ce Luna pare că se tine după noi când mergem; ce ne împiedică să săpăm o gaură până în centrul Pământului; care este definiţia lui "jos" pe un Pământ sferic; cum poate corpul nostru să transforme prânzul de ieri în muşchii şi tendoanele de astăzi; sau cât de departe putem să "mergem în sus"? Se întinde oare Universul la infinit, iar dacă nu, atunci are vreun sens întrebarea ce se află dincolo de el?

Carl Sagan în Creierul lui Broca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bestii făcând salturi prin timp

Van Gogh scriind fratelui cere vopsele
Hemingway testându-şi puşca
Celine dând-o-n bară ca medic
imposibilitatea de-a fi om
Villon alungat din Paris pentru că era hoţ
Faulkner beat prin rigolele oraşului său
imposibilitatea de-a fi om

Borroughs ucigându-şi soţia cu o armă
Mailer înjunghind-o pe-a lui
imposibilitatea de-a fi om
Maupassant înnebunind într-o barcă
Dostoievski pus cu spatele la zid pentru a fi executat
Crane aruncându-se-n ocean de pe o navă
imposibilitatea

Sylvia* cu capul în cuptor ca un cartof copt
Harry Crosby sărind în acel Black Sun*
Lorca ucis în drum de trupele spaniole
imposibilitatea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!