William Shakespeare despre creştinism

Şi diavolul poate invoca sfânta scriptură.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antonio: Diavolul foloseşte şi Scriptura ca să-şi atingă scopul.

replică celebră din piesa de teatru Neguţătorul din Veneţia, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1598)
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a-şi atinge ţelul, până şi Diavolul citează din Sfânta Scriptură.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentr-un gelos, şi-un fulg uşor ca vântul e o dovadă tot atât de mare ca slova din Scriptură.

citat celebru din piesa de teatru Othello, III, 3 de William Shakespeare (1603)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portia: Dacă ar fi tot atât de uşor să faci cât este de a şti să faci, capelele ar fi biserici şi bordeiele palate.

replică din piesa de teatru Neguţătorul din Veneţia, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1598)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laertes: Am să-l descăpăţânez chiar în biserică.
Regele Claudius: În fapt, niciun loc sfânt nu ar trebui să părtinească un asasin, dar răzbunării nu i te poţi împotrivi.

replici din piesa de teatru Hamlet, Actul IV, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slender: Fusei colo la Eton să mă nuntesc cu duduiţa Anne Page şi dădui de-un prostănac. De nu era-n biserică acolo, l-aş fi făcut bucăţi sau el pe mine. Să nu mă mişc de-aici de n-am crezut că-i Anne Page! În loc de asta, era băiatul poştaşului.

replică celebră din piesa de teatru Nevestele vesele din Windsor, Actul 5, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1602), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet XXX

Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.

Apoi, cu ochi uscaţi de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiţi de mâna vitregă a sorţii
Şi tânjesc din nou după aceeaşi imposibilă iubire,
Şi-mi este dor de toţi cei ascunşi de neagra noapte-a morţii:

Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăşi
Jelind nişte păcate care-au mai fost cândva jelite

Şi, deşi plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăşi.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.

[...] Citeşte tot

poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!