Străduiește-te să devii suporterul inimii tale!
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi știm ce suntem, dar nu știm ce am putea deveni.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
- a fi furios
- Enobarbus: A fi furios înseamnă să devii turbat din frică.
replică celebră din piesa de teatru Antoniu și Cleopatra, Actul III, Scena 13, scenariu de William Shakespeare (1606), traducere de Lucian Velea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obstacolele ce-mpiedică dorința pot deveni elanuri ce te-mping spre împlinirea ei.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Claudius: În sufletul lui s-a cuibărit apatia și-acum clocește; mă tem ca puiul rezultat să nu devină primejdios cândva.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
- prieten
- Un prieten este cineva care te cunoaște așa cum ești, înțelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit și, cu blândețe, te lasă să crești în continuare.
definiție celebră de William Shakespeare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 153
Stă Cupidon cu torța în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 94
Cei care pot răni, dar se abțin
Și nu fac ce arată permanent,
Ce-i mișcă pe-alții, dar ei stânci devin,
Reci, imobili, trăind indiferent;
Aceștia haruri multe moștenesc
Și se-ngrijesc de tot ce li s-a dat;
Chipul lor mândru bine-și stăpânesc
Și îl expun să fie admirat.
Florile verii dulce înfloresc
Doar pentru ele, după care mor,
Dar dacă înăuntru putrezesc,
Chiar și ciulinul pare încântător.
Dulce-n amar prin faptă s-a schimbat;
Crinii miros urât când s-au stricat.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 154
Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torța care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el și una-n mână o prinde
Și-o ia cu ea - mândrețe de ființă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Și Generalul, ce sădea dorință,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Și torța într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine știe,
C-am fost și eu, crezând că lecuiește,
Dar focul din iubire nu-l răcește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 96
Tânăr, frivol cusururi după unii;
Alții te văd frumos, tânăr, de treabă;
Cusur, frumos le îndrăgesc nebunii,
Dar din cusur tu faci frumos degrabă.
Și-așa cum pe un deget de regină
Cel mai banal inel are valoare
La fel și-orice cusur ce te domină
Devine adevăr și înzestrare.
Și lupul rău câți miei nu păcălește
Dacă în miel s-ar travesti pe dată!
Iar chipul tău câți oameni n-amăgește
Dacă ți-ai folosi puterea toată!
Dar eu atât te îndrăgesc pe tine,
Că faima ta mă înalță și pe mine.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 89
Dacă-mi găsești cusur și vei pleca,
Acel defect și eu o să-l detest:
Zi-mi că-s olog, și-atunci voi șchiopăta,
Părerea ta nu vreau să o contest.
Iubite, tu nu poți să mă jignești,
Schimbarea nu încerca să mi-o explici,
Și eu mă cert, știind ce îți dorești;
Devin străin și uit c-am fost amici.
Dispari definitiv; și gura mea
Numele tău nu îl va mai rosti,
Ca întâmplător să nu fac vreo belea
Și de noi doi să-ncep a povesti.
Când mă acuzi, alături îți voi sta,
Căci ce urăști și eu voi detesta.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 115
Cândva, în versuri eu am cam mințit
Spunând că nu pot să iubesc mai tare,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit
Că flacăra devine tot mai mare.
Iar Timpul trece și al lui hazard
Schimbă decrete, ce-ai jurat zdrobește,
Distruge țeluri, spală al feței fard
Și neclintite minți el rătăcește.
Oare de ce, când Timpul e tiran,
N-am zis atunci, "Eu te iubesc fierbinte"
Știind că el se scurge an de an
Și numai la prezent să iau aminte?
Iubirea-i un copil, n-am făcut bine
S-o las să crească mare pentru mine?
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 92
Tu fă cum crezi, și du-te dacă vrei,
Dar te-ai legat pe viață că vei sta
Și viața mea când pleci o să mi-o iei,
Căci ea depinde de iubirea ta.
Așa că nu mă tem de clipa grea,
Că viața mea s-a stins din mai puțin,
Mai multe lucruri bune voi avea,
Capriciul tău mi-a devenit un chin.
N-ai cum să mă jignești că ești hoinar
Trădarea ta îmi este de-ajutor
Ce minunat că te-am primit în dar,
Exult că mă iubești, exult că mor!
Ce om frumos mai este nepătat?
Dar că ai fi perfid, nu am aflat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 39
Cum să-ți ridic acum în slăvi valoarea
Când tu ești partea bună ce-i în mine?
Și cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Și-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ți dau ce meriți tu dintotdeauna.
Absență! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverșunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nșele dulce vremea toată,
M-ai învăța cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 35
Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini și mâl e în izvoare
Nori și eclipse-astupă luna toată
Și viermi scârboși trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toți greșesc, la fel ca mine,
Când ți-am permis să săvârșești păcate
Și m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Și c-ai greșit trupește, eu chem mintea,
Vrăjmașa ta, să-ți fie avocată,
Și mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.
Și-astfel, devin tăinuitor fățarnic
Al unui dulce hoț ce fură-amarnic.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 5
Acele ore, ce-au creat cu trudă
Un chip frumos ce ochii îi vrăjește
Vor deveni tirani cu fața hâdă
Și vor sluți splendoarea ce-nflorește.
Iar timpul sprinten vara va schimba
Într-o pocită iarnă, să-l lovească
Să îi înghețe seva și frunza să i-o ia
Să-l ningă aspru și să-l pustiască.
Și dacă toată vara nimic n-a distilat
Să pună într-un flacon pentru păstrare
Efectul frumuseții va fi anihilat
Și încet-încet va trece în uitare.
Dar floarea distilată, ce iarna e uscată
Păstrează măreția-n esența aromată.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 24
Eu cu privirea-n pictor transformată
În inimă ți-am zugrăvit splendoarea
Și trupul e o ramă minunată,
Iar perspectiva-i crește mult valoarea.
Căci doar un pictor poate cu-a sa mână
Al tău chip drag în artă să-l imite
Ce-n sânul meu, ca-ntr-un studiou atârnă,
Iar ochii tăi sunt geamuri lustruite.
Și ochii ne-au slujit cum se cuvine
C-ai mei te-au desenat și-ai tăi devin
Ferestre care dau în piept la mine,
Prin care soarele ți-admiră chipul fin.
Dar acești ochi abili pe care îi descriu
Pictează doar ce văd, dar inima n-o știu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 13
O! Dac-ai fi doar suflet, dar nu ești, dragul meu
Tu nu îți aparții aici când viețuiești;
De-acel funest sfârșit să te gătești mereu
Și chipul tău plăcut cuiva să-l dăruiești,
Căci dacă frumusețea ce ți s-a împrumutat
N-o vei fructifica, din nou o să devii
Un sine, un biet suflet, de cum ai decedat
În loc cu chipul tău într-un urmaș să fii.
Și cine s-ar uita cum casa se răstoarnă,
Când bunul gospodar cu grijă o păzește
Și de furtuna aspră a zilelor de iarnă
Și de mânia morții ce totul pustiește?
O! Doar risipitorii, dar dragul meu, cum știi
Că ai avut un tată, și fiul tău va ști.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lui Ariel
Vino pe plaja de-aur cu nisipuri fine
Și prinde mâinile care se-întind spre tine:
În reverență-aplecat, buzele-ți sărute
Neîmblânzitele valuri tăcute
Atinge-le blând, aici și-acolo, fețișoara
Și gingașele nimfe îți vor ușura povara.
Hark, hark,
Bau, hu.
Câinii de pază latră-încordați arc,
Bau, hu.
Hark, hark!
Aud, sonor,
Ritmat vocille unui cor
Cântând cucurigu.
La cinci stânjeni sub apă-ți zace tatăl, cum bine știi;
Oasele i-au devenit mărgean cu scânteieri de sticlă,
Iar ochii perle sidefii;
Făptura-i s-a schimbat din mică, tot mai mică
Prin transparența fosforică-a mării, prin pulberea salină,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Shakespeare din piesa de teatru Furtuna, Actul I, Scena 2, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 135
Dorință toate au, tu-l ai pe Will,
Pe Will oricând și peste tot, cât vrei;
Eu, care te-am blamat, îți sunt util,
Că pot să-ți dau plăceri cât poți să iei.
Dar tu, cu golul tău cel spațios,
Oare vei vrea în tine să pătrund?
Sau îți dorești un membru mai vârtos
Crezând c-al meu e doar unul de rând?
Oceanul are apă, dar vrea ploi,
Și încet-încet devine și mai plin;
Tu-l ai pe Will, dar ai și mari nevoi,
Eu pot să ți le satisfac deplin.
Orice amant totuna-i, bun sau rău;
Tu umple-te numai cu Will al tău.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre devenire, adresa este: