William Shakespeare despre dor

Helena: Iubirea vede nu cu ochii, ci cu dorul.
De-aceea Cupidon luându-şi zborul,
Precum un orb, aşa-i înfăţişat.
Copil nechibzuit, întraripat.
Aripa-i semn că graba îi dă ghes,
De-aceea se înşeală-atât de des.

replică celebră din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Grigorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 47

Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Şi reciproc îşi fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Şi inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuieşte;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruieşte.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când eşti plecat, rămâi mereu cu mine
Şi-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.

Dar dacă doarme, ochiul meu priveşte
Al tău portret şi inima-mi trezeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 2

Când patruzeci de ierni îţi asaltează
A ta sprânceană, bând din frumuseţe,
Podoaba tinereţii - meditează -
Va tremura ca buruieni răzleţe:
Şi întrebat vei fi unde sunt puse
Minunăţia şi comoara zilei,
Tu să gândeşti şi să replici: distruse
Îşi duc ruşinea sub covorul milei.
În ce măsură fala ţi-e culoare,
De poţi răspunde sincer "succesorul
Mi-ar transforma pedeapsa într-o floare"
Cu o dovadă că-ţi va duce dorul!
Acestea-s vechi, bătrâne... totul pleacă,
Şi sânge vezi în venă, când ţi-e seacă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai oftaţi [Sigh no more]

Nu mai oftaţi, domniţelor, când doare,
Bărbaţii tot mereu au amăgit;
Cu un picior pe ţărm, cu altu-n mare,
Ei capricioşi au fost necontenit.
Deci nu oftaţi când dorul vă apucă
Lăsaţi-i, e mai bine să se ducă,
Fiţi fericite, cu un chip frumos,
Şi jalea voastră, care vă usucă,
Schimbaţi-o într-un Tra-la-la voios.

Şi muzici triste nu cântaţi niciuna,
Despre necaz şi tot ce-i neplăcut;
Bărbaţii-au înşelat întotdeauna,
Chiar de când prima frunză-a apărut.
Deci nu oftaţi când dorul vă apucă
Lăsaţi-i, e mai bine să se ducă,
Fiţi fericite, cu un chip frumos,
Şi jalea voastră, care vă usucă,
Schimbaţi-o într-un Tra-la-la voios.

cântec, versuri de William Shakespeare din piesa de teatru Mult zgomot pentru nimic, Actul II, Scena 3 (1599), traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet XXX

Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.

Apoi, cu ochi uscaţi de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiţi de mâna vitregă a sorţii
Şi tânjesc din nou după aceeaşi imposibilă iubire,
Şi-mi este dor de toţi cei ascunşi de neagra noapte-a morţii:

Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăşi
Jelind nişte păcate care-au mai fost cândva jelite

Şi, deşi plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăşi.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.

[...] Citeşte tot

poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!