
Mercutio: Haideți, să nu risipim lumina zilei. Să mergem!
replică celebră din piesa de teatru Romeo și Julieta, Actul I, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!




Nu este destul întuneric în tot Universul ca să stingă lumina unei plăpânde candele.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ce este lumina dacă Silvia nu poate fi zărită? Ce este bucuria dacă Silvia nu este prin preajmă?
William Shakespeare în Doi tineri din Verona
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Te iubesc mai mult decât îmi suportă cuvintele, Mai dragă mie decât lumina ochilor, spațiul și libertatea.
citat celebru din piesa de teatru Regele Lear de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 43
Cu cât țin ochii-nchiși, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Și-n beznă ard puternic, și ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poți cu a sa esență spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Și ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aș putea să spun c-am ochi blagosloviți
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopții o umbră îmi trimiți
Prin somn, pe ochii orbi să se așeze-n tihnă.
Și ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Află că eu, în acest răstimp de pace, încărcat cu zgomote și muzici obositoare, nu găsesc altă bucurie în a-mi petrece timpul decât aceea de a-mi spiona deformata umbră în lumina solară.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Somerset: De partea mea se-arată adevărul
Atât de limpede și luminos,
C-ar străluci și-n ochii unui orb.
replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de Jokerisalive
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 73
Te uiți la mine - toamna m-a înfrânt
Și frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfințit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.
Iubirea-ți va spori când mă privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 38
Și cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar ești o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Și numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris privești cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veșnice, curate.
Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 105
Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul și-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi și mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul și-l cântă
Și pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândețe, adevăr rezumă,
Frumos, blândețe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândețe, adevăr, răzlețe,
Un singur loc să-l umple or să-nvețe.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!



Deșertăciune grea, voioasă jale! Haos diform de forme ideale! Avânt de plumb! Lumină, fum! Foc, Gheață! Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz! Ești și nu ești; acesta e amorul!
citat celebru din piesa de teatru Romeo și Julieta de William Shakespeare (1597)
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!



Julieta: Vrei să și pleci? Departe-i ziua încă!
Privighetoarea fu, nu ciocârlia
Ce-ți săgeta auzul sperios.
Ea cântă noaptea colea, între rodii...
O, crede-mă, iubitul meu, a fost
Privighetoarea...
Romeo: Ciocârlia fu...
Ea, care-i solul dimineții, nu Privighetoarea...
Vezi, iubita mea,
Lumina cea pizmașă ce tivește
Și norii îi desparte-n răsărit.
Și-a mistuit opaițele noaptea,
Pe culmile ce fumegă răsare
Voioasa zi... Atârnă de plecare
Viața mea. Întârzierea-i moarte!
Julieta: O, nu-i lumina zilei, nu-i, iubite,
E-un meteor ce soarele-l trimite
Ca purtător de torță-n noaptea-aceasta,
Să-ți lumineze-n drum spre Mantaua!..
Rămâi dar: nu-i nevoie să pleci încă...
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Romeo și Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 132
Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniți cum sunt, jelesc amar iubirea
Și-n suferință mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineții soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jelește;
O! Dac-ar fi și inima la fel
Să mă bocească, c-așa slava-ți crește,
Să-ți fie milă de-un amic fidel,
Eu aș jura că negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 20
Natura, ca femeie te-a pictat,
Stăpân-stăpână al pătimirii mele,
Cu suflet bun, de doamne, te-a înzestrat,
Însă statornic, nu cum îl au ele.
C-un ochi mai luminos, dar mai fidel
Ce nu transformă-n aur ce privește;
Bărbat deplin, adevărat model,
Femei, bărbați, pe toți îi uluiește.
Și-ai fost creat femeie la-nceput
Însă Natura a simțit iubire
Și-un alt organ ți-a pus, și m-a durut
Căci pentru mine e o păgubire.
Dar dac-ai falus, nu-ți uita menirea
Dă-i-l femeii, mie dă-mi iubirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 28
Și cum să mă întorc la fericire
Dacă ce-i bun mi-a fost complet negat?
Nici noaptea nu mă scapă de-asuprire,
Iar ziua sunt mereu persecutat.
Și-acestea două se urăsc fierbinte,
Dar s-au unit și aspru mă împung
Una în trup și cealaltă în minte,
Căci oricât merg, la tine tot n-ajung.
Zilei îi spun c-ai strălucire mare
Și că o luminezi când este nor,
La fel flatez și noaptea neagră-n care
Când stele nu se văd tu arzi de zor.
Dar ziua chinul zilei mi-l lungește,
Iar noaptea jalea nopții mi-o sporește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 150
Oare din ce putere-ți tragi vigoarea
De a-mi porunci atât de dușmănoasă?
Cum de privesc fără să văd eroarea
Și jur că nu lumina-i luminoasă?
De unde-ai luat această conduită
Și cum faci că și-n faptele meschine
Ai mult elan, ești foarte iscusită,
Iar eu cred sincer că e totul bine?
Cum m-ai făcut să te-ndrăgesc mai tare
În loc să te urăsc, că am motive?
O! Cei mai mulți de tine au oroare,
Când ești cu ei nu-mi spune invective.
Dar te iubesc chiar și-n nevrednicie
Și vrednic sunt de-a ta iubire vie.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 33
Ce multe dimineți în viață am văzut
Cum cu un ochi stăpân ating creste trufașe
Și cum pe pajiști verzi pun auriu sărut
Și poleiesc cu aur alchimic pârâiașe.
Apoi, josnicii nori îi lasă ca să vină
Cu hâdul lor alai pe fața lor cerească
Și chipul și-l ascund de lumea ce suspină
Și pe furiș spre-apus încep să o pornească.
La fel și al meu soare cândva a strălucit
Și-a lui splendoare fruntea din plin mi-a luminat,
Dar ce păcat că numai o oră mi-a zâmbit,
Căci fața i-a ascuns-o un nor întunecat.
Cu toate-acestea el iubirea n-o hulește,
Dar lumea se-ntinează când soarele lipsește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 27
Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Și-mi țin pleoapa deschisă, deși atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Și ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ți văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.
Și-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea și-a ta eu pacea nu-mi găsesc.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre lumină, adresa este:
