Rămâne pe veci mirosul de sânge: toate parfumurile Arabiei nu vor putea să curețe această mânuță.
citat celebru din piesa de teatru Macbeth de William Shakespeare (1606)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Henric: Warwick și Clarence, dați-mi mâinile;
Fie ca la un loc cu ele și inimile voastre să se unească.
replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, Actul IV, Scena 6, scenariu de William Shakespeare (1590), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gloucester: Primejdioase sunt aceste timpuri...
De neagra-ambiție, virtutea e
Înăbușită... mila-i sugrumată
De mâna urii și domnește hâdă
Vânzarea sufletelor.
replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de Jokerisalive
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mesager: Pălării, mâini și glasuri ovaționează depreună și strigă către cer: "Laertes va fi rege, Laertes rege!"
replici din piesa de teatru Hamlet, Actul IV, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă și portugheză.
Casca: Un rob de rând,îl știi chiar din vedere
Își ridică sus mâna stângă, care
Se înflăcăra ca treizeci de făclii.
Și totuși mâna-i, fără să simtă para,
Rămase nepârlită.
replică celebră din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Adolf Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbir mișel, ține-ți mâna acoperită de sânge! De ce biciuiești această depravată? Dezgolește-ți propriul tău spate; tu ai râvnit fierbinte s-o întrebuințezi în modul pentru care o biciuiești. Cămătarul spânzură pe cel care înșeală.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Claudius: Nici mintea nu e pentru inimă mai bine-voitoare și nici mâna mai utilă pentru gură, cum este tronul Danemarcei față de tatăl tău. Spune-mi, Laertes, cu ce să te ajut?
replică din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă și portugheză.
Pentru bărbat, ca și pentru femeie, cinstea e o adevărată comoară a sufletelor. Cine îmi fură punga ia un fleac; e ceva și e nimic. A fost a mea, acum va fi a lui. Și a fost în mâna a mii de oameni. Însă cine îmi răpește reputația îmi răpește ceva care pe el nu-l îmbogățește, dar pe mine mă lasă sărac pământului.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 127
În vremuri vechi, negrul n-a fost slăvit,
Sau dac-a fost, nu a însemnat splendoare,
Însă acum, negrul a moștenit
Numele ei în cruntă dezonoare;
Căci de când mâna Firea a imitat
Și ce-i urât cu fard împodobește
Ce e frumos s-a cam denaturat,
A decăzut și în dispreț trăiește.
Iubita are ochi întunecați
De parc-ar fi o tristă bocitoare,
Născuți urâți, ei sunt frumos pictați
Sfidând obraznic forța creatoare.
Dar când bocesc sunt sinceri și zeloși,
Încât oricine spune că-s frumoși.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 48
Când am plecat la drum, prevăzător,
Eu după gratii pus-am orice fleac
Să pot să-l folosesc și-n viitor,
Și mâini perfide să nu-l aibă-n veac.
Dar tu ești ca o piatră nestemată
Mă bucuri, dar acum mă simt mâhnit
Că fiind scump, a mea e grija toată
Să nu te fure hoțul nepoftit.
Însă pe tine-n cufăr nu te-am pus
Căci tu lipsești, deși te simt prezent
De parcă-n pieptul meu te țin ascuns
Unde tu vii și pleci în mod frecvent.
Dar și de-aici, mă tem, vei fi furat,
De-așa odor și-onestul e tentat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 49
Mă pregătesc, că poate vreodată
Te voi vedea că îmi găsești cusururi
Fiindcă iubirea fi-va consumată
Și-un greu bilanț va prinde-atunci contururi,
Când tu ca un străin pe drum vei trece
Și-ți vei feri și ochiul ca un soare,
Iar vechea ta iubire va fi rece
Și va găsi motive de uitare.
Eu de pe-acum m-ascund adânc în mine
Știind că va veni și neputința
Și mâna mi-o ridic, c-așa e bine,
Să te susțin când îmi pronunți sentința.
Mă lași sărac, căci legea este lege,
Iar a iubi, eu nu mai pot alege.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul LXV
Când pietre nu, nici bronz, nici sol, nici mare,
Ci duhul morții-n lume e stăpân,
Cum poate frumusețea ca o floare
Să-nfrunte-atare uragan hapsân?
Cum să reziste-al verii iz ca mierea
Sub șocul unui aprig anotimp,
Când nemișcate stânci își simt căderea,
Și porți de fier se prăbușesc sub timp?
O, gând cumplit! Unde s-ascundem clipa
De preț, de timpul care-o face praf?
Ce mâini puternice-i vor frânge-aripa?
Frumsețea cine-o va feri de jaf?
O, nimeni! Doar iubirea, prin minune,
Din negrele-mi cerneli nu va apune.
Și-n adânc aruncă nesfârșite ploi.
poezie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lui Ariel
Vino pe plaja de-aur cu nisipuri fine
Și prinde mâinile care se-întind spre tine:
În reverență-aplecat, buzele-ți sărute
Neîmblânzitele valuri tăcute
Atinge-le blând, aici și-acolo, fețișoara
Și gingașele nimfe îți vor ușura povara.
Hark, hark,
Bau, hu.
Câinii de pază latră-încordați arc,
Bau, hu.
Hark, hark!
Aud, sonor,
Ritmat vocille unui cor
Cântând cucurigu.
La cinci stânjeni sub apă-ți zace tatăl, cum bine știi;
Oasele i-au devenit mărgean cu scânteieri de sticlă,
Iar ochii perle sidefii;
Făptura-i s-a schimbat din mică, tot mai mică
Prin transparența fosforică-a mării, prin pulberea salină,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Shakespeare din piesa de teatru Furtuna, Actul I, Scena 2, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
Sonetul 111
Tu soarta să o cerți de dragul meu,
Zeița vinovată c-am căzut,
Că nu mi-a dat în viață ce-am vrut eu,
Ci doar un rol, să fiu de toți plăcut.
De-aceea am și fost stigmatizat,
Iar firea mea cumva s-a murdărit
Cum boiangiul mâna și-a pătat;
Tu roagă-te să fiu reînnoit.
Și între timp, cuminte voi sorbi
Oțet de leac, să curăț răul meu
Și că-i ceva amar nu voi gândi,
Nici că pedeapsa-i dublă și mi-e greu.
Ai milă, drag amic, căci eu socot
Că mila ta mă vindecă de tot.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 128
O! Cât de des tu muzica mi-o cânți
Pe-acel lemn sfânt, care răsună blând
Sub degetele tale, și mă încânți
Când corzile i le lovești pe rând.
Și-atunci pe clapa mică sunt gelos,
Căci ea sărută dulce mâna ta
Și-n loc cu gura mea s-o simt duios
Lâng-acel lemn timidă ea va sta.
S-o gâdili astfel tare și-ar dori
Cu clapele ar face schimb cu zor
Când degetele tale lungi și vii
Le fac să sune atât de încântător.
Dar dacă clapa te dorește rău
Dă-i degetul, mie, sărutul tău.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 99
Obraznica violetă am certat:
De unde ai furat al tău miros
Nu din suflarea lui? Și ți-ai pictat
Cu purpuriu obrazul tău frumos
În venele celui ce mi-e iubit.
Și crinul mâna albă ți-a furat,
Iar măghiranul părul și-a însușit;
Și trandafirii-n spini au tremurat
Îmbujorați sau albi că au greșit;
Un altul roz, culorile le-a luat
Și cu suflarea ta le-a întregit;
Însă când s-a fălit cu ce-a furat
Un vierme nemilos l-a nimicit.
Dar și-alte flori ce mai există acum
Ți-au luat culori și ți-au furat parfum.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet XXX
Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.
Apoi, cu ochi uscați de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiți de mâna vitregă a sorții
Și tânjesc din nou după aceeași imposibilă iubire,
Și-mi este dor de toți cei ascunși de neagra noapte-a morții:
Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăși
Jelind niște păcate care-au mai fost cândva jelite
Și, deși plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăși.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.
[...] Citește tot
poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre mâini, adresa este: