
Cu vorbe nu plătești datoriile.
citat celebru din piesa de teatru Troilus și Cressida de William Shakespeare
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!




Cu vorbe nu plătești niciun fel de datorii.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.
citat clasic din William Shakespeare
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 134
El e al tău, cum am mărturisit,
Iar eu voinței tale-i sunt zălog
Poți să mă ții, dar pe al meu iubit
Lasă-l cu mine, doar atât te rog,
Dar n-o să vrei și liber nu va sta,
Că ești zgârcită, pe când el e bun;
Și pentru mine-n scris va garanta
C-un legământ solemn și oportun.
Însă cu-al frumuseții tale drept,
Tu totul ei, dar eu acum te-acuz
Că-mi execuți amicul, și m-aștept
El să plătească, c-am făcut abuz.
Și l-am pierdut, iar tu ne-ai dobândit,
Că eu nu-s liber, chiar dac-a plătit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 120
Că te-ai purtat cândva meschin, m-ajută,
Și pentru acea tristețe ce-am simțit
Îmi recunosc greșeala neplăcută,
Că nu sunt din oțel, nici din granit.
Căci dacă te-a durut a mea purtare
Ca și pe mine-a ta, ai îndurat;
Iar eu, tiranul, nu am fost în stare
Să cântăresc cât m-ai îndurerat.
Și-a noastră noapte neagră îmi amintește
Ce trist a fost atunci sufletul meu
Și de-alifia ce tămăduiește;
M-ai uns cu ea, te-am uns apoi și eu.
Cu rătăcirea ta tu mi-ai plătit
Eu îți plătesc cu-a mea și suntem chit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Shylock: Să mergem la notar, să-mi iscăliți
O simplă mărturie; și, în glumă doar,
De nu-mi veți face plata datoriei
La soroc, cum stă înscris,
Dezdăunarea păgubașului să fie
O livră-ntreagă
De carne fragedă, tăiată din orice parte
A trupului, de unde mi-o plăcea mai mult.
replică celebră din piesa de teatru Neguțătorul din Veneția, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în spaniolă și portugheză.

Ferdinand: Să lăsăm renumele, pe care toți, cu stăruință, îl vânăm în viață, să fie-ntipărit pe licențioase epitafuri, să ne cinstească-n necinstirea morții și, în ciuda Timpului devorator a toate, cu ardoare de ne petrecem viața, așa putea-vom plăti onoarea care știrbește lama ascuțită a coasei morții și ne ajută să dăinuim vecinic.
replica de început din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 119
Ah, poțiuni din lacrimi de Sirene
Făcute-n alambicul diavolesc
Mi-au dat nădejdi și frici cotidiene
Și m-au făcut să pierd, nu să primesc!
Și inima ce gafe nedorite
A săvârșit crezând că s-a sfințit!
Cum îmi ieșiră ochii din orbite
Când febra nebuniei m-a lovit!
O, răul e benefic! Va să zică
Ce este bun el face și mai bun;
Și dragostea căzută o ridică
Atât de mult cât nici nu pot să spun.
La ce-am avut, eu mă întorc spășit,
Prin rău am scos de trei ori ce-am plătit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 125
Și ce folos c-o lectică am dus
Și c-am cinstit un trup cu trupul meu,
Că temelie trainică am pus
Și de ruină am fugit mereu?
N-am văzut mulți care se ploconesc
Cum dările-și plătesc împovărați
Uitând ce-i simplu, căci compus doresc,
Bieți amărâți cu aer de bogați?
Nu; eu în suflet vreau să mă închin
Acesta e obolul meu curat
Nu e viclean, n-am pus în el venin,
Pe tine-n schimbul meu te-am preferat.
Să piei de-aici, denunțător mișel!
Că n-ai control când sufletu-i fidel.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 74
Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plătești,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ți amintești.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ți este ție dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieții o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.
Valoarea e în conținutul său
Care-i aici și este doar al tău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 79
Cândva, numai eu singur te-am rugat
Să mă ajuți, și-n vers ai strălucit,
Dar azi, poemul meu s-a degradat,
Iar Muza mea pe altul l-a îndrăgit.
Eu știu, iubite drag, că tema ta
Are nevoie de un alt poet,
Însă oricât de mult ar inventa
Îți dă-napoi ce ți-a sustras discret.
Îți dă virtute, un cuvânt furat
Din cum te porți; și frumusețe ia
Din obrăjorul tău, el n-a creat,
Orice însușire tu o ai deja.
Pentru ce spune să nu-i mulțumești
Că-n loc să iei, ești pus ca să plătești.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 30
Când gândurile mele liniștite
Le chem la sfat să-mi amintesc ce-a fost
Oftez, știind de lucruri neîmplinite,
De dureri vechi și noi ce nu au rost.
Și-înec un ochi ce n-a plâns niciodată
Căci bunii-amici în moarte se pitesc
Jelind după iubiri de altădată,
Că le-au pierdut și-acum se văicăresc.
Și mă mâhnesc gândind la suferință,
Iar grijile le număr copleșit,
Un bilanț trist, de veche neputință,
Și-achit din nou, deși am mai plătit.
Dar, drag amic, când mă gândesc la tine
Uit ce-am pierdut și îndurat, știi bine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la plată, dar cu o relevanță mică.

Sonet XXX
Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.
Apoi, cu ochi uscați de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiți de mâna vitregă a sorții
Și tânjesc din nou după aceeași imposibilă iubire,
Și-mi este dor de toți cei ascunși de neagra noapte-a morții:
Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăși
Jelind niște păcate care-au mai fost cândva jelite
Și, deși plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăși.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.
[...] Citește tot
poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 118
Așa cum pofta vrem s-o stimulăm
Sorbind din poțiuni înțepătoare;
Și-o boală ascunsă prompt o alungăm
C-un laxativ ce ne slăbește tare.
La fel și eu, plin de dulceața ta,
Amarul l-am gustat de bunăvoie;
Sătul de bine vrut-am constata
Cum e să fii bolnav când nu-i nevoie.
Dar în iubire nu e indicat
S-anticipezi dureri și neputințe,
Căci sănătos fiind, mi-a dăunat
Și binele-am plătit cu suferințe.
Dar acum știu, leacul venin devine
Când cineva se satură de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre plată, adresa este:
