Dragostea alină asemeni ploii după soare.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea oferă aceeași alinare pe care o oferă soarele după ploaie.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicul vindecă bolile, nu moartea; el e ca acoperișul casei care te apără de ploaie, nu de trăsnete.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adeseori un giuvaer convinge în muțenia lui, femeia, mai mult decât o ploaie de cuvinte.
William Shakespeare în Cei doi tineri din Verona, III, 1 (1623)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima vrăjitoare: Unde ne vom întâlni din nou tustrele,
În trăsnet, în fulger sau în ploaie?
replica de început din piesa de teatru Macbeth, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1606), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 14
Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.
Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul LXV
Când pietre nu, nici bronz, nici sol, nici mare,
Ci duhul morții-n lume e stăpân,
Cum poate frumusețea ca o floare
Să-nfrunte-atare uragan hapsân?
Cum să reziste-al verii iz ca mierea
Sub șocul unui aprig anotimp,
Când nemișcate stânci își simt căderea,
Și porți de fier se prăbușesc sub timp?
O, gând cumplit! Unde s-ascundem clipa
De preț, de timpul care-o face praf?
Ce mâini puternice-i vor frânge-aripa?
Frumsețea cine-o va feri de jaf?
O, nimeni! Doar iubirea, prin minune,
Din negrele-mi cerneli nu va apune.
Și-n adânc aruncă nesfârșite ploi.
poezie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 34
Și-atunci de ce-mi promiți o zi așa frumoasă
Ca să pornesc la drum, lipsit de pelerină
Când lași norii meschini în cale să îmi iasă
Splendoarea s-o ascundă cu inimă haină?
Că nu-i de-ajuns ca norul vremelnic să-l străpungi
Și ploaia s-o usuci pe-un chip ce stă-n vântoasă
Că nimănui nu-i place cu-așa balsam să-l ungi
Ce vindecă doar rana, însă ocara-o lasă.
Și nici rușinea ta durerea nu-mi alină
Chiar dacă te căiești, eu tot sunt chinuit,
Că slabă-i mângâierea când trist e cel cu vină,
Pentru acela care pe cruce-i pironit.
Ah! Dar iubirea ta plânge cu perle rare
Ce fapta rea o șterg, că au valoare mare.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 135
Dorință toate au, tu-l ai pe Will,
Pe Will oricând și peste tot, cât vrei;
Eu, care te-am blamat, îți sunt util,
Că pot să-ți dau plăceri cât poți să iei.
Dar tu, cu golul tău cel spațios,
Oare vei vrea în tine să pătrund?
Sau îți dorești un membru mai vârtos
Crezând c-al meu e doar unul de rând?
Oceanul are apă, dar vrea ploi,
Și încet-încet devine și mai plin;
Tu-l ai pe Will, dar ai și mari nevoi,
Eu pot să ți le satisfac deplin.
Orice amant totuna-i, bun sau rău;
Tu umple-te numai cu Will al tău.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.
Sonetul 124
Din interes dacă mi-ar fi iubirea
Ar fi bastarda Sorții, fără tată,
În care Timpu-și oglindește firea
Și buruieni sau flori în ea se-arată.
Dar nu, n-a fost făcută la întâmplare;
Nu se fălește, nici nu o să geamă
Sub lovitura grea, necruțătoare
Spre care timpul nostru acum o cheamă.
Și nu se teme de urzeli și rele
Puse la punct cu grijă noaptea toată,
Căci ea e mai vicleană decât ele,
Nu se aprinde, nici nu stă plouată.
Martori îmi sunt cei ce-au făcut păcate,
Că au murit cuprinși de bunătate.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 75
Ești pentru gând ce-i hrana pentru viață
Sau ploaia dulce vara pentru glie
Și pentru tine eu mă lupt pe față
Ca un avar cu marea-i bogăție.
Sunt mândru, mă desfăt, dar vreme vine
Când frică mi-e că-mi vor fura odorul;
Și uneori te vreau doar pentru mine,
Iar alteori te-arăt la tot poporul.
Și ba mă delectez cu-a ta vedere,
Ba nu te văd și ochiul te vrea tare
Nu caut și nu am altă plăcere
Decât să știu că te-am pus la păstrare.
Că sunt flămând sau îmbuibat, n-am pace
Ba mă desfăt, ba sunt un om rapace.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre ploaie, adresa este: