Băutura stârnește pofte, dar le și stingherește înfăptuirea.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luciana: Bărbatul e stăpânul propriei sale libertăți; doar timpul îi este stăpân și, de aceea, vine sau pleacă după pofta inimii.
replică celebră din piesa de teatru Comedia erorilor, Actul II, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1591), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în franceză, spaniolă, catalană, portugheză și italiană.
Falstaff: O, așa mă cerceta pe toate părțile cu mare lăcomie, că pofta din ochii ei m-a-nfierbântat de parcă m-ar fi așezat sub dogoreala unei lupe!
replică celebră din piesa de teatru Nevestele vesele din Windsor, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1602), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iago: Virtutea, doar un moft! Ține de noi să fim așa ori altminteri. Trupurile noastre sunt grădini, iar poftele ni-s grădinari.
replică celebră din piesa de teatru Othello, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aaron: Nu, majestate, nu-s deloc pofte lumești: un spirit de vindictă îmi arde inima, am moartea-n mână, sânge și gând de răzbunare îmi zvâcnesc în tâmple.
replici din piesa de teatru Titus Andronicus, Actul II, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1593), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 129
Spiritul irosit în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, sângeroasă, indecentă,
Sălbatică și crudă și nedreaptă
Pe care n-o iubești, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voinicește,
Dar cugetul momeala o vomită
Căci cel ce-o înghite, brusc înnebunește;
Și-apoi nebunul se îmbogățește
El are, a avut și vrea mai mult
Și pare fericit, deși jelește,
Că bucuria a respins demult.
Asta văd toți, dar nu au știința-adâncă
Să ocolească raiul ce în iad ne-aruncă.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 129
Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoață, indecentă,
Sălbatică și crudă și nedreaptă
Pe care n-o iubești, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voinicește,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebunește;
Și-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut și mai dorește
Și e nefericit, deși nu vede,
Căci a visat și-acum plăceri poftește.
Asta știu toți, dar nu au știința adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poftă, dar cu o relevanță mică.
Sonetul 118
Așa cum pofta vrem s-o stimulăm
Sorbind din poțiuni înțepătoare;
Și-o boală ascunsă prompt o alungăm
C-un laxativ ce ne slăbește tare.
La fel și eu, plin de dulceața ta,
Amarul l-am gustat de bunăvoie;
Sătul de bine vrut-am constata
Cum e să fii bolnav când nu-i nevoie.
Dar în iubire nu e indicat
S-anticipezi dureri și neputințe,
Căci sănătos fiind, mi-a dăunat
Și binele-am plătit cu suferințe.
Dar acum știu, leacul venin devine
Când cineva se satură de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 110
Ah! E adevărat că am umblat
Și m-am făcut de râs pe unde-am fost,
Am gândit rău, iubirea am înșelat,
Tarelor vechi din nou le-am dat un rost;
Și e real că am disprețuit
Tot ce e drept, dar jur pe ce-i ceresc
C-atunci când am avut un alt iubit
Am înțeles ce mult te îndrăgesc.
Dar acum gata, nu mai fac nimic
Poftele mele nu le mai aprind,
Căci nu vreau să mâhnesc un vechi amic
De-a cărui pasiune eu depind.
Urează-mi bun venit, spre Rai mă îndrept
Când cu iubire tu mă strângi la piept.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre poftă, adresa este: