William Shakespeare despre primăvară

Gloucester: Veri scurte vin lesne dup-o primăvară timpurie.

replică celebră din piesa de teatru Richard al III-lea, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1593), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferdinand: Berowne e ca nefastul îngheţ de primăvară ce-şi înfige colţii în întâi-născuţii muguri.

replică celebră din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unu

Frumuseţii îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.

O flacără ţi-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
şi fumul arată că eşti bun-
în suflet se coace-o pâine.

Eşti astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!

Mai crud e cuvântul decât cuţitul
ce-ţi sfârtecă iubirea cu infinitul!

poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, cum această primăvară a dragostei se aseamănă, Splendorii nesigure a unei zile de aprilie, Ce nu-şi arată frumuseţea prin soare, Ci prin norii care-o întunecă.

William Shakespeare în Doi tineri din Verona
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât seamănă a iubirii primăvară cu slava cea plăpândă a unei zile de April. Acum soarele s-arată în plină frumuseţe, acum trece câte un nor şi stinge totul.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 53

Oare din ce substanţă eşti făcut,
Că mii şi mii de umbre te slujesc?
Căci multe forme goale s-au născut
Ce cu esenţa ta se-nsufleţesc.
Adonis e un fals necuviincios,
Tu eşti originalul imitat,
Elena-n artă are-un chip frumos,
Iar tu veşmânt grecesc, proaspăt pictat.
Şi primăvara, toamna, care vin
Prima e umbra-n care eşti prezent
Şi-a doua e belşugul tău deplin,
Că tu exişti în forme permanent.

Şi-n tot ce e frumos te regăseşti
Că-n inimă statornic te vădeşti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 63

Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit şi zdrenţuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri şi cu trupul greu,
Când zorii tinereţii lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneţii trec;
Şi frumuseţile ce le slăveşte
Dispar şi-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mişeleşte;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuţit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.

Dar frumuseţea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare
iar frumuseţii-un spor de dăinuire
şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare
purtându-i umbra, florii-n veştejire.
Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug
hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,
duci foame unde-a fost cândva belşug,
însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu.
Tu, care eşti podoaba blândă-a firii
şi-al primăverii crainic de nădejde
ţi-ngropi în muguri florile iubirii
şi eşti calicul care risipeşte.
Ai milă: ce-i al lumii nu prăda
cu gura gropii şi cu gura ta...

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3

Observă-te-n oglindă şi spune-ntruchipării
Că-i vremea de-o redare a chipului din ramă;
A cărei nouă umbră, de nu-i schimbarea stării,
Ademeneşte lumea şi-aruncă-n chin o mamă.
Nu ar dori frumoasa-ţi neplugărită-n pântec
Ca brazdele să-i fie de plugul tău arate?
Sau cine e nebunul ce-ar trece dintr-un cântec
În sânul nefiinţei cu-a lui posteritate?
Tu eşti oglinda mamei şi ea revede-n tine
Trecuta primăvară din floarea vârstei sale;
Aşa că prin fereastra secundelor susţine
În ciuda-mbătrânirii comorile-ţi sacrale.
De-n viaţă vei rămâne, pălind în amintire,
Străin îţi vei conduce oglinda la pieire.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoaselor fiinţe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmaşul său sensibil ce l-ar păstra în poze:

Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrăneşte-ţi în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din duşmanul ce crud te-nchide-n ramă:

Tu, care eşti acuma un ornament al vieţii
Şi doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluieşti plăcerea pe dinăuntrul feţii,
Şi dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:

De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morţilor solie.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 102

Iubirea-mi creşte, deşi pare slabă;
Nu e mai mică, chiar dacă n-arată;
Fiindcă iubirea nu e o podoabă
Ca gura s-o slăvească ziua toată.
Iubirea ne-a fost nouă primăvara
Când îi ieşeam cu triluri înainte
Cum cântă şi privighetoarea vara
Ce către toamnă tace apoi cuminte.
Nu c-acum vara nu mai e plăcută
Ca-n vremea când cânta privighetoarea,
Dar triluri reci crenguţa o frământă
Şi ce-a fost bun şi-a cam pierdut valoarea.

Şi tac şi eu, tăcerea mi-e firească,
Cântecul meu să nu te plictisească.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 98

Departe-am fost de tine-n primăvară
Când mândru' April, cu haina lui bălţată,
A întinerit tot ce era pe-afară,
Pe când Saturn râdea cu faţa-i toată.
Însă nici cânt de păsări, nici vreo floare
Din cele cu parfumuri diferite
Nu mi-au rostit poveşti încântătoare,
Ca să le smulg din locuri însorite.
Nici crinul alb nu mi-a adus uimire,
Nici trandafirul roşu la culoare,
Pentru că-ţi semănau bine la fire,
Căci le erai model şi desfătare.

Dar îmi părea că-i iarnă fără tine,
Iar ele-s umbra ta în ochi la mine.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 104

Frumos amic, tu nu poţi fi bătrân
Splendoarea ta-i la fel ca prima dată,
Deşi trei ierni, la recele lor sân,
Au strâns după trei veri pădurea toată.
Trei primăveri în toamnă s-au schimbat
Ca într-o procesiune sezonală
Şi trei de-April în Iunie au zburat
De când am dat cu ochii de-a ta fală.
Şi totuşi, ca o limbă pe cadran,
Splendoarea ora încet ţi-o şterpeleşte
Şi că tu nu te schimbi, eu cred în van,
Căci tu te treci şi ochiul se-amăgeşte.

De-aceea mă şi tem, că te-ai născut,
Dar frumuseţea ta-i un bun pierdut.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!