Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

William Shakespeare despre uitare

William Shakespeare
timp
Ulise: Timpul, stăpâne, are un sac în spate
Și-n el îndeasă pomeni pentru uitare,
Un monstru gigantesc de nerecunoștințe.

replică celebră din piesa de teatru Troilus și Cressida, Actul III, Scena 3, scenariu de (1602), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
William Shakespeare

Sonetul 67

De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.

De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 122

Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puțin atât cât e posibil
Ca inimă și minte să existe;
Și până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ți înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap și piept păstrez azi amintirea.

Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ți-aș consemna valoarea.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 25

Cei care-au fost mereu iubiți de stele
Cu titluri și onoruri se fălesc,
Dar eu n-am fost favorizat de ele
Și nu mi-au dat ceea ce prețuiesc.
Măreții prinți petalele-și întind
Cum fac și gălbenelele la soare
Ce simt a lor trufie-adânc zvâcnind
Și mor în slavă doar la o încruntare.
Și-acel războinic sângeros în lupte,
Care a biruit de mii de ori,
Când e învins e șters din cronici iute
Și e uitat de toți adeseori.

Dar eu, care iubesc și sunt iubit,
Nu prigonesc și nici nu-s prigonit.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 49

Mă pregătesc, că poate vreodată
Te voi vedea că îmi găsești cusururi
Fiindcă iubirea fi-va consumată
Și-un greu bilanț va prinde-atunci contururi,
Când tu ca un străin pe drum vei trece
Și-ți vei feri și ochiul ca un soare,
Iar vechea ta iubire va fi rece
Și va găsi motive de uitare.
Eu de pe-acum m-ascund adânc în mine
Știind că va veni și neputința
Și mâna mi-o ridic, c-așa e bine,
Să te susțin când îmi pronunți sentința.

Mă lași sărac, căci legea este lege,
Iar a iubi, eu nu mai pot alege.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 5

Acele ore, ce-au creat cu trudă
Un chip frumos ce ochii îi vrăjește
Vor deveni tirani cu fața hâdă
Și vor sluți splendoarea ce-nflorește.
Iar timpul sprinten vara va schimba
Într-o pocită iarnă, să-l lovească
Să îi înghețe seva și frunza să i-o ia
Să-l ningă aspru și să-l pustiască.
Și dacă toată vara nimic n-a distilat
Să pună într-un flacon pentru păstrare
Efectul frumuseții va fi anihilat
Și încet-încet va trece în uitare.

Dar floarea distilată, ce iarna e uscată
Păstrează măreția-n esența aromată.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 81

Ori voi trăi, să-ți scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toți în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Și-n viitor de mulți va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face să trăiești
Pe buze vii și-n piepturi omenești.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Textele de mai jos conțin referiri la uitare, dar cu o relevanță mică.

William Shakespeare
lume
Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,

[...] Citește tot

replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Ducele: De moarte fii sigur; așa îți vor fi mai dulci
Și viața și moartea. Tu spune vieții:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii și l-ar dori: o respirare ești,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: ești măscăriciul morții;
Îți dai și sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu ești,
Când bunurile vieții tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu ești viteaz,
Când ți-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Și-l cauți de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este același lucru.
Nu ești tu însuți; mii de boabe ale țărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu ești; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu ești;
Starea ta se schimbă curios după lună,

[...] Citește tot

replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de , traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 100

Unde esti, Muză, cât timp a trecut
De când ai cam uitat să îmi vorbești?
Ai inspirat vreun cântec decăzut
Și teme depravate răspândești?
Vino înapoi și spală al tău păcat,
Ca să ridici din nou versul frumos;
Cântă-n urechea ce te-a respectat
Și dă puteri condeiului sfios.
Hai Muză, sus, privește-l pe iubit,
Că chipul lui de Timp nu e ridat;
Și-oricum declinul l-ar fi biruit
Bătându-și joc de tot ce Timpu-a luat.

Dă-i faimă mare celui ce mi-e drag
Să-nvingă coasa Timpului pribeag.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 100

Unde esti, Muză, cât timp a trecut
De când ai cam uitat să îmi vorbești?
Ai inspirat vreun cântec decăzut
Și teme depravate răspândești?
Vino înapoi și spală al tău păcat,
Ca să ridici din nou versul frumos;
Cântă-n urechea ce te-a respectat
Și dă puteri condeiului sfios.
Hai Muză, sus, privește-l pe iubit,
Că chipul lui de Timp nu e ridat;
Și-oricum declinul l-ar fi biruit
Bătându-și joc de tot ce Timpu-a luat.

Dă-i faimă mare celui ce mi-e drag
Să-nvingă coasa Timpului pribeag.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonet XXX

Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.

Apoi, cu ochi uscați de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiți de mâna vitregă a sorții
Și tânjesc din nou după aceeași imposibilă iubire,
Și-mi este dor de toți cei ascunși de neagra noapte-a morții:

Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăși
Jelind niște păcate care-au mai fost cândva jelite

Și, deși plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăși.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.


[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre uitare, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info