Polonius: Pe legea mea! E-atât de potrivit cu-naintarea-n vârstă să cumpănim pe toate părțile un lucru, cum tipică tinereții e pripeala.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în franceză, spaniolă, portugheză, italiană, germană, maghiară și poloneză.
Malvolio: Șubrezenia vârstei, care îi încovoaie pe cei înțelepți, pe nebuni îi îndreaptă.
replică din A douasprezecea noapte, Actul I, Scena 5, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hamlet: N-o poți numi pasiune, căci la vârsta domniei tale tumultul sângelui în vene s-a domolit, e stins și ascultă de rațiune. Și ce fel de rațiune sare așa, de la unul la altul?
replică din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă și portugheză.
Hamlet: Exagerările nu au ce căuta pe scenă; scopul teatrului, la început, dar și acum, a fost și este cel de a oglindi natura, de a arăta virtuții adevărata ei valoare, viciului propria ipostază, iar vârstelor și vremilor, o imagine cât mai exactă.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- lume
- Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 63
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.
Dar frumusețea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 7
Uite! În Orient, când milostivul soare
Se-nalță înflăcărat, toți cei de pe pământ
Omagiu îi aduc, fiindcă din nou răsare
Și-admiră cu respect frumosul disc preasfânt.
Netulburat el suie ca pe un deal ceresc
De parc-ar fi un tânăr ce are mult curaj
În timp ce muritoare priviri îl însoțesc
În auriul său măreț pelerinaj.
Dar când de la zenit, cu carul ostenit,
Ca-n vârsta neputinței, începe să coboare
Ochii ce pân' atunci smeriți l-au urmărit
Văzând că vine-n jos privesc spre altă zare.
Așa pățești și tu în viață, mai târziu,
Nu mai atragi priviri și mori dacă n-ai fiu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 2
Când patruzeci de ierni te vor asedia
Și șanțuri vor săpa pe câmpul frumuseții
A tinereții fală, ce lumea ți-o știa,
Va fi precum o zdreanță în ghearele tristeții.
Și-atunci când cei din jur vor întreba deschiși
De frumusețea ta, ca și de o comoară,
A spune că se află în ochii tăi cei stinși
Ar fi rușine mare, te-ai face de ocară.
Dar cât de minunat ar fi ca să răspunzi,
"Acest copil frumos acum n-ar exista
De n-aș fi fost și eu", și astfel să te scuzi,
Căci el a luat ceva din frumusețea ta.
Și-așa, deși în vârstă, vei fi ca înainte,
Iar sângele tău rece îți va părea fierbinte.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 3
Privește în oglindă la chipul ce-l zărești
Și spune-i că e vremea din el alt chip s-apară;
Dar dacă tu acum refuzi să-l reînnoiești
Vei umili o mamă, vei înșela o țară.
Căci care frumusețe cu pântec fără rod,
Cultivator dibaci, te-ar alunga pe tine?
Și cine-ar fi bărbatul ce n-ar dori un plod
Doar pentru-a fi mormântul unei iubiri de sine?
Iar mama ta în tine privește ca-n oglindă
Chemându-și înapoi al vieții ei tezaur
Și ca printr-o fereastră ea poate să surprindă,
Chiar dacă e zbârcită, a ta vârstă de aur.
Dar dacă tu trăiești și nu lași amintire
Când singur vei muri nu vei avea cinstire.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 27
Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Și-mi țin pleoapa deschisă, deși atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Și ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ți văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.
Și-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea și-a ta eu pacea nu-mi găsesc.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 138
Când dragostea mea jură că-i numai adevăr,
O cred, deși știu bine că mă minte,
Ca să mă poate socoti tânăr nepriceput,
Stângaci în ale lumii măsluite subțirimi.
'N deșert astfel crezând că ea tânăr mă crede,
Cu toate că eu știu că anii buni ai vieți-mi au trecut,
Eu, zâmbitor, mă-ncred în limba-i prefăcută,
Luând chip de falsă liniștire la-ale dragostei păcate.
Dar de ce spune iubita-mi că e tânără?
Și de ce nu-i spun că sunt bătrân:
O, al Dragostei bun obicei e-n vorbe-nbunătoare,
Și Vârsta, în iubire, nu place anii-i să i-i numeri.
De-aceea cu Dragostea mă culc și ea cu mine,
Spre-a șterge păcatele noastre-n iubire.
sonet de William Shakespeare din Pelerinul pasionat (1599), traducere de Andrei Ion Deleanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 3
Observă-te-n oglindă și spune-ntruchipării
Că-i vremea de-o redare a chipului din ramă;
A cărei nouă umbră, de nu-i schimbarea stării,
Ademenește lumea și-aruncă-n chin o mamă.
Nu ar dori frumoasa-ți neplugărită-n pântec
Ca brazdele să-i fie de plugul tău arate?
Sau cine e nebunul ce-ar trece dintr-un cântec
În sânul neființei cu-a lui posteritate?
Tu ești oglinda mamei și ea revede-n tine
Trecuta primăvară din floarea vârstei sale;
Așa că prin fereastra secundelor susține
În ciuda-mbătrânirii comorile-ți sacrale.
De-n viață vei rămâne, pălind în amintire,
Străin îți vei conduce oglinda la pieire.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre vârstă, adresa este: