
Angelo: Să condamn greșeala și să-l cruț pe vinovat?
replică celebră din piesa de teatru Măsură pentru măsură, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1604), traducere de Ioana Ieronim
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!




Reputația... adesea dobândită fără merit și pierdută fără vină.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



E vinovată luna! Când se apropie prea tare de pământ ne înnebunește de dragoste pe toți.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Să vină orice necaz o fi, Căci nu poate stăvili împărtășirea bucuriei, Pe care mi-o dăruiește vederea ei."
citat celebru din piesa de teatru Romeo și Julieta de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Richard al III-lea (Duce de Gloucester): Un cuget vinovat e veșnic bântuit;
Hoțul, în orice tufă vede un copoi.
replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, Actul V, Scena 6, scenariu de William Shakespeare (1590), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Iago: Reputația e o născocire proastă și înșelătoare; dobândită adesea fără merit și pierdută fără nicio vină.
replică celebră din piesa de teatru Othello, Actul II, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1603)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în franceză, spaniolă, catalană, portugheză, italiană și maghiară.

Viola: Vai, fragilitatea, bat-o vina! Noi n-am greșit,
Dar nu putem schimba plămada din care-n lume am venit.
replică celebră din piesa de teatru A douăsprezecea noapte, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1601), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Oamenii câteodată stăpânesc al lor destin; vina, Brutus, nu-i în astre că noi suntem sclavi, ci-n noi.
citat clasic din piesa de teatru Iulius Caesar de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Bastardul: Să vină oastea toată din cele patru colțuri
A lumii înarmată, și o vom înspăimânta:
De îi țara credincioasă nu are nici o teamă.
replicile de final din piesa de teatru Regele Ioan, Actul V, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Scarlat Ion Ghica
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pembroke: Când muncitorii încearcă să întreacă ce e bine,
Prin lăcomia lor chiar își pierd și hărnicia;
Și adeseori încercarea de a învălui o culpă
Va face ca greșeala să pară neiertată.
replică celebră din piesa de teatru Regele Ioan, Actul IV, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Scarlat Ion Ghica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Madonna Capulet: Doică, unde mi-e fata? Cheam-o la mine.
Doica: Pe fecioria mea, de când aveam doișpe ani, jur c-am rugat-o să vină. Hei, mielușico! Hai, buburuză! O, doamne! Unde-i fata asta? Hei, Julieta!
replici celebre din piesa de teatru Romeo și Julieta, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 86
Să fie versul lui ca pânza-n vânt
Ce vine către tine ca spre pradă
Cel care-a domolit al meu avânt
Făcând ca mintea mea să nu dea roadă?
Oare-al său duh, de duhuri inspirat
Să scrie minunat, m-a prăpădit?
Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmat
Nu-s vinovați c-am versul buimăcit.
Nici el, nici acel duh prietenos
Ce-l amăgește noaptea că-i isteț
Nu m-au făcut să tac neputincios;
În fața lor rămas-am îndrăzneț.
Dar când în versul lui te-ai cuibărit,
Abia atunci al meu s-a moleșit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 35
Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini și mâl e în izvoare
Nori și eclipse-astupă luna toată
Și viermi scârboși trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toți greșesc, la fel ca mine,
Când ți-am permis să săvârșești păcate
Și m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Și c-ai greșit trupește, eu chem mintea,
Vrăjmașa ta, să-ți fie avocată,
Și mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.
Și-astfel, devin tăinuitor fățarnic
Al unui dulce hoț ce fură-amarnic.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 51
Iubirea mea îi scuză încetineala
Calului lent, când plec de lângă tine.
Când te-am lăsat, ce rost are iuțeala?
N-o să schimb calul ca s-alerge bine.
Iar când mă-ntorc, ce vină are oare
Dac-a lui fugă este cam greoaie?
Eu îi dau pinteni, însă chiar călare
Pe vânt de-aș fi, mișcarea nu-i vioaie.
Nu-i cal cu jalea mea să țină pasul
Și-atunci dorința (ruptă din iubire)
Va necheza în goană din tot glasul,
Dar dragostea îl iartă de amorțire.
Căci la plecare-a mers cu greutate,
Însă spre tine fuge-atât cât poate.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 151
Iubirea-i prunc, nu are conștiință,
Deși aceasta vine din iubire,
Și-atunci nu judeca a mea dorință,
Decât dacă ești pură în gândire.
Tu mă trădezi, trădez și eu ca tine
Ce am mai nobil, pentru-n trup de tină;
Sufletu-i spune cărnii că e bine
Să caute iubirea fără vină.
Și ea la al tău nume se ridică
Triumfătoare să își ia răsplata,
Umflându-se în pene, va să zică,
Și să te mulțumească este gata.
Conștiința mea, iubită o numește,
De dragul ei fac tot ce-mi poruncește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 45
Iar celelalte două, aer și foc, se știe
Oriunde m-aș afla, ele rămân cu tine
Primul e gândul meu, și-apoi dorința vie
Prezente și absente, că vin și fug de mine.
Și când acestea-n grabă la drum cu drag pornesc
Spre tine cu a mea solie de iubire,
Din patru elemente, cu două doar trăiesc
Și-n moarte mă cufund de crâncenă mâhnire.
Până când viața iar va fi reîntregită
Cu acei soli rapizi ce-acasă o să vină
Și care vor vesti, cu graba cuvenită
Că sănătatea ta este acum deplină.
Aflând asta mă bucur, apoi mă întristez,
Iar îi trimit la tine, și iarăși eu oftez.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 36
Noi doi, mărturisesc, suntem două ființe
Chiar dacă în iubire formăm un singur tot,
Dar o să-ndur doar eu acele umilințe
Făr' ajutorul tău, atât cât o să pot.
Iar ale noastre două iubiri au și un rost,
Însă în viață ura pe noi ne-a dezbinat
Și chiar dacă nu șterge iubirea care-a fost
Ea fură din dulceața amorului curat.
Și n-o să-ți pot permite mereu așa ceva
Căci m-am căit de vină și nu mai vreau scandal,
Iar tu nu ești capabil să mă cinstești cumva
Că nu vrei să-ți știrbești prestigiul tău moral.
Dar eu atât de mult te îndrăgesc pe tine
Că simt că faima ta mă-nalță și pe mine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 33
Ce multe dimineți în viață am văzut
Cum cu un ochi stăpân ating creste trufașe
Și cum pe pajiști verzi pun auriu sărut
Și poleiesc cu aur alchimic pârâiașe.
Apoi, josnicii nori îi lasă ca să vină
Cu hâdul lor alai pe fața lor cerească
Și chipul și-l ascund de lumea ce suspină
Și pe furiș spre-apus încep să o pornească.
La fel și al meu soare cândva a strălucit
Și-a lui splendoare fruntea din plin mi-a luminat,
Dar ce păcat că numai o oră mi-a zâmbit,
Căci fața i-a ascuns-o un nor întunecat.
Cu toate-acestea el iubirea n-o hulește,
Dar lumea se-ntinează când soarele lipsește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 56
O, dragostea mea dulce, tu te-nviorează
Tăișul se tocește, foamea nu dispare
Chiar dacă azi mănânci și ea se temperează
Mâine va fi din nou la fel de arzătoare.
Așa că, dragul meu, chiar dacă azi privirea
Din ochii tăi flămânzi ți-o umpli cu de toate
Să mai privești și mâine, să nu te pierzi cu firea
Ca dragostea s-o împingi cu nepăsare-n moarte.
Lasă acest răgaz, ca un ocean să fie
Care desparte țărmuri, cu oameni logodiți,
Ce-n fiecare zi privesc cu nostalgie
Iubirea să se-ntoarcă, să fie fericiți.
Și-această separare e ca o iarnă grea,
De-aceea toată lumea să vină vara-ar vrea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 27
Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Și-mi țin pleoapa deschisă, deși atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Și ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ți văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.
Și-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea și-a ta eu pacea nu-mi găsesc.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre vinovăție, adresa este:
