William Shakespeare despre vorbire

Don Pedro: Vorbeşte încet, dacă vorbeşti despre dragoste.

replică celebră din piesa de teatru Mult zgomot pentru nimic, Actul II, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Leon Leviţchi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demetrius: Nu-i de mirare, stăpâne; cum să nu vorbească un leu, când sunt atâţia măgari care vorbesc?

replică celebră din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul V, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Grigorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care vorbesc puţin sunt cei mai buni.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polonius: Ascultă-i pe mulţi, vorbeşte la puţini.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care vorbeşte mult, înfăptuieşte puţin.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să ţi se impute tăcerea, decât să ţi se reproşeze că ai vorbit.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau numai să vorbesc despre pumnale, nu să le întrebuinţez.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berowne: Şi-atunci când dragostea vorbeşte, vocile zeilor revarsă-n ceruri adormitoare şoapte.

replică din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul IV, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Dac-acest duh într-adevăr e nobilul meu tată, am să-i vorbesc, chiar de se cască gheena, forţându-mă să tac.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Hic et ubique? Aşa fiind, să ne retragem. Apropiaţi-vă, domnilor, şi puneţi iar dreapta pe spada mea. Să nu vorbiţi nicicând de ceea ce tocmai aţi auzit, juraţi pe spada mea.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shallow: Sir Hugh, nu mă îndupleci; sunt hotărât să fac recurs la Înalta Curte. Poa' să fie şi douăzeci de Sir John Falstaff la un loc, n-o să îngădui să-i vorbească aşa lui Robert Shallow, gentilom.
Slender: Judecător de pace în comitatul Gloucester şi Coram.

replicile de început din piesa de teatru Nevestele vesele din Windsor, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1602), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 130

Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roşii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos şi închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Şi sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieşind din gură.
Îmi place când vorbeşte, dar ştiu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu ştiu cum merg zeiţele divine:
Iubita mea păşeşte pe ţărână.

Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 21

Eu nu sunt precum Muza aceea snoabă
Ce fardul frumuseţii-n vers cinsteşte,
Ce foloseşte cerul drept podoabă
Şi-un chip frumos cu altul îl uneşte,
Făcând un cuplu demn de-asemănare
Cu soarele şi luna şi pământul,
Cu florile de-April, cu lucruri rare,
Şi cu-acest cer frumos, care-i veşmântul.
O! Fă-mă fidel în dragoste şi-n scris
Şi crede-mă că am iubire-aprinsă
Ca pruncul pentru mama lui de vis,
Dar nu ca aştrii de pe bolta-ntinsă.

Flecarii pot vorbi în gura mare
Eu n-o să laud ce n-are valoare.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 121

Mai bine să fii rău, decât mulţimea
De rău să te vorbească nefondat
Şi pentru ce e just să simţi ruşinea,
Nu c-ai greşit, ci că ai fost blamat.
Şi pentru ce priviri mai depravate
Să-mi cerceteze sângele focos
Şi să fiu iscodit de minţi pătate
Ce spun că tot ce-mi place-i neserios?
Eu sunt ce sunt, iar cei care m-arată
Cu degetul, indică al lor păcat;
Eu sunt cinstit, ei au firea şireată
Gândesc murdar, dar eu nu-s întinat.

Cu toate acestea, ei susţin firesc
Că oamenii sunt răi şi-n rău domnesc.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 147

Iubirea mea-i ca febra care ţine,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menţine,
Stricata poftă vrând s-o mulţumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit şi-am înţeles pe dată,
Dorinţa-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Raţiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvăşit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.

Căci jur că tu eşti albă, luminoasă,
Când neagră eşti ca noaptea întunecoasă.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 100

Unde esti, Muză, cât timp a trecut
De când ai cam uitat să îmi vorbeşti?
Ai inspirat vreun cântec decăzut
Şi teme depravate răspândeşti?
Vino înapoi şi spală al tău păcat,
Ca să ridici din nou versul frumos;
Cântă-n urechea ce te-a respectat
Şi dă puteri condeiului sfios.
Hai Muză, sus, priveşte-l pe iubit,
Că chipul lui de Timp nu e ridat;
Şi-oricum declinul l-ar fi biruit
Bătându-şi joc de tot ce Timpu-a luat.

Dă-i faimă mare celui ce mi-e drag
Să-nvingă coasa Timpului pribeag.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 100

Unde esti, Muză, cât timp a trecut
De când ai cam uitat să îmi vorbeşti?
Ai inspirat vreun cântec decăzut
Şi teme depravate răspândeşti?
Vino înapoi şi spală al tău păcat,
Ca să ridici din nou versul frumos;
Cântă-n urechea ce te-a respectat
Şi dă puteri condeiului sfios.
Hai Muză, sus, priveşte-l pe iubit,
Că chipul lui de Timp nu e ridat;
Şi-oricum declinul l-ar fi biruit
Bătându-şi joc de tot ce Timpu-a luat.

Dă-i faimă mare celui ce mi-e drag
Să-nvingă coasa Timpului pribeag.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julieta: Vrei să şi pleci? Departe-i ziua încă!
Privighetoarea fu, nu ciocârlia
Ce-ţi săgeta auzul sperios.
Ea cântă noaptea colea, între rodii...
O, crede-mă, iubitul meu, a fost
Privighetoarea...
Romeo: Ciocârlia fu...
Ea, care-i solul dimineţii, nu Privighetoarea...
Vezi, iubita mea,
Lumina cea pizmaşă ce tiveşte
Şi norii îi desparte-n răsărit.
Şi-a mistuit opaiţele noaptea,
Pe culmile ce fumegă răsare
Voioasa zi... Atârnă de plecare
Viaţa mea. Întârzierea-i moarte!
Julieta: O, nu-i lumina zilei, nu-i, iubite,
E-un meteor ce soarele-l trimite
Ca purtător de torţă-n noaptea-aceasta,
Să-ţi lumineze-n drum spre Mantaua!..
Rămâi dar: nu-i nevoie să pleci încă...

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Romeo şi Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!