William Shakespeare despre zile

Julieta: O clipă chiar cuprinde multe zile.

replică celebră din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul III, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate zilele sunt nopţi până te văd, iar nopţile strălucesc ca zilele când te visez.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bottom: Hai să fim drepţi, judecata şi iubirea nu prea se însoţesc în zilele noastre.

replică celebră din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macbeth (aparte): Fie ce-o fi, răstimpul şi ceasul depreună
Se scurg şi-n zilele cu crâncenă furtună.

replică celebră din piesa de teatru Macbeth, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1606), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octavius: Soldaţilor să daţi repaus, apoi urmaţi-mă
Să-mpărtăşim, cu toţii, triumful unei zile fericite.

replica de final din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul V, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, cum această primăvară a dragostei se aseamănă, Splendorii nesigure a unei zile de aprilie, Ce nu-şi arată frumuseţea prin soare, Ci prin norii care-o întunecă.

William Shakespeare în Doi tineri din Verona
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât seamănă a iubirii primăvară cu slava cea plăpândă a unei zile de April. Acum soarele s-arată în plină frumuseţe, acum trece câte un nor şi stinge totul.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 13

O! Dac-ai fi doar suflet, dar nu eşti, dragul meu
Tu nu îţi aparţii aici când vieţuieşti;
De-acel funest sfârşit să te găteşti mereu
Şi chipul tău plăcut cuiva să-l dăruieşti,
Căci dacă frumuseţea ce ţi s-a împrumutat
N-o vei fructifica, din nou o să devii
Un sine, un biet suflet, de cum ai decedat
În loc cu chipul tău într-un urmaş să fii.
Şi cine s-ar uita cum casa se răstoarnă,
Când bunul gospodar cu grijă o păzeşte
Şi de furtuna aspră a zilelor de iarnă
Şi de mânia morţii ce totul pustieşte?

O! Doar risipitorii, dar dragul meu, cum ştii
Că ai avut un tată, şi fiul tău va şti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!