Wolfgang Amadeus Mozart şi îngeri

Când ascult această muzică de Mozart, îmi cresc aripi de înger.

Emil Cioran în Cartea amărăciunilor
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica lui Mozart e atât de frumoasă încât ademeneşte îngerii pe pământ.

citat clasic din Franz Alexander von Kleist
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica lui Mozart - un leagăn de îngeri.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce armonie auzim la poarta paradisului? Ce se poate auzi numai acolo? Dacă cu Bach simţim regretul după paradis, cu Mozart suntem în paradis. Această muzică este cu adevărat paradisiacă. Armoniile ei sunt un dans de lumină în veşnicie. De la Mozart putem învăţa ceea ce înseamnă conceptul graţios al veşniciei. O lume fără timp, fără durere, fără păcat... Bach ne vorbea de o tragedie a îngerilor; Mozart de o melancolie a îngerilor. Melancolia angelică, ţesută din seninătăţi, transparenţe, joc de culori.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place foarte mult Haydn. Mi se pare un rezervor de optimism extraordinar, o baterie care te încarcă. Preferinţele acestea sunt însă şi în funcţie de starea de spirit şi de activitatea pe care o faci. Sigur, şi Mozart, şi Bach, şi Wagner. Beethoven rămâne însă Beethoven. Reprezintă omul cu toate dimensiunile lui, cu toate calităţile şi cu toate defectele lui. Pe lângă el, toţi ceilalţi sunt îngeri. Iar Bach este... cum să zic. Bach este infinitul.

Ioan Bradu Iamandescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În puritatea aeriană a muzicii lui Mozart şi Bach, care atinge uneori o sublimă gravitate melancolică, nu o dată te simţi uşor, transparent şi îngeresc. Ai atunci impresia că ţie, fiinţă nemângâiată de a trăi, îţi cresc aripi ce te avântă într-un zbor senin, cu surâsuri discrete şi voalate, cu eternităţi de farmec eteric şi de transparenţe dulci şi mângâietoare. Este ca şi cum ai evolua într-o lume de rezonanţe transcendente şi paradisiace. În orice om este ca potenţă ceva îngeresc, dacă n-ar fi decât regretul după o astfel de puritate şi aspiraţia după o veşnicie de seninătăţi.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesii vitale

cuvintele iscusite au contur albastru
ca nimbul îngerilor care mă veghează
revelaţia sublimă mă poartă prin castru
pe-un murg înaripat care mândru nechează.

Mozart mă transpune într-o primăvară
simfonii îmi revelează raiul absolut
lumini angelice atent mă înconjoară
sufletul se încarcă de miraj revolut.

îmi descopăr rădăcinile din univers
sunt soră cu munţii cu codrul cu oceanul
lumi infinite le cuceresc prin vers
metafizică transfigurare îmi oferă elanul.

traversez cu cuvântul tot internetul
obsesii vitale îmi compun portretul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia îngerilor

armonii graţioase- dansuri în lumină
o lume fără durere şi fără păcat
curg seninătăţi din dominaţia divină
ce fericită sunt cu suflet împăcat.

îmi purific inima cu simfonii
cu Mozart şi Bach mă simt în Paradis
muzica angelica răspândită-n colonii
ajunge la suflet pe aripi de vis.

simfonia îngerilor mă vrăjeşte
transparente fericiri joc de culori
spactacolul stelar mă înveseleşte
lumea mea se umple de valori.

muzica e calea ieşirii din abisul uman
calea mântuirii fiecărui sărman.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razna

Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârşitul viază fără scop,
Însingurat şi neînţeles, poetul se înfrăţeşte cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îţi va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depăşit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puţin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăseşte în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristeţe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esenţe, îţi bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îş zăreşte mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantităţii se referă la bani, la zilele rămase, cine îţi numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morţii,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca nişte tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu aţi văzut ce mult vorbeşte un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispiraţie
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare dispreţuindu-te pe tine şi pe ceilalţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde numai îngerii mai ascultă...

actele de divorţ dintre lume şi geniu
au fost depuse furibund
în groapa comună a cimitirului
de suflete flămând
din Viena, într-o zi de decembre friguros
unde, spre gloria ei, lumea postumă
l-a aruncat pe Mozart
sub varul septic al uitării din urmă.
şi, de atunci, scena se tot repetă.
între dionisiac şi apolinic,
flautul şi recviemul,
ultimul fruct depus în coşul culegătorului...
viaţa alege întotdeauna, dragii mei,
parfumul opusului ei.
raiul îndoliat la care bate Mozart, tânăr,
ţinând în mâna sa de dantele tremurânde
ultima operă.
a sosit noaptea, Mozart...
nimeni nu l-a mai căutat...
deasupra altor trupuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!