Citate despre Wolfgang Amadeus Mozart și artă
citate despre Wolfgang Amadeus Mozart și artă (inclusiv în versuri).
O artă mai cu moț: Mozart!
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unora le place Mozart altora arta cu moț.
calambur aforistic de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare Mozart al intelectualității, al muzicii și al artelor frumoase a avut și va avea în jurul lui cel puțin un Salieri.
Valeria Mahok (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mozart geniul său excepțional îl situează mai presus de oricare maestru în toate domeniile artei și în toate timpurile.
citat din Richard Wagner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haydn formează împreună cu colegii săi mai tineri Mozart și Beethoven (dar să nu uităm că i-a supraviețuit cu 18 ani lui Mozart) ceea ce în istoria muzicii este cunoscut sub numele de "trinitatea calsică vieneză". El nu are nimic din acel bătrân timid a cărui imagine ne-a fost transmisă de secolul al XIX-lea. Contrar lui Mozart, a fost mult mai puțin preocupat de convenții. Încă din timpul vieții, i-a fost reproșat violent faptul că și-a degradat arta prin umor și trăsături plebee. A fost tipul creatorului original. Din 1760 până la sfârșitul secolului, istoria muzicii devine din ce în ce mai mult a sa și el va termina prin a o orienta într-o direcție care s-a menținut, în bună măsură, timp de 150 de ani.
în Dictionar de mari muzicieni. Larousse (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Wolfgang Amadeus Mozart și artă, dar cu o relevanță mică.
Dacă e adevărat că dintre toate artele muzica reprezintă limbajul cel mai profund al umanității, atunci eu trebuie să mă consider extrem de norocos că am avut în viață prilejul să lucrez cu muzică, cu atât de multe Case de Operă din lume. Și mă întreb des cu ce este Mozart cu adevărat unic? Prin ce e el exemplul adevăratului geniu? Prin faptul cred că el a auzit pentru noi ceea ce fără el ne-ar fi rămas inaccesibil. El a avut acces la o lume invizibilă la care noi nu avem acces. Și a avut generozitatea să o împărtășească cu noi. Și astfel cu el, datorită lui pătrundem și noi în sferele inaccesibilului și urcăm pe munte împreună cu el.
citat din Andrei Șerban (20 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Don Giovanni" nu poate fi definit. Ca și "Nunta lui Figaro" sau "Flautul fermecat", operele lui Mozart au ceva în comun: sunt alunecoase, eșuează oricărei caracterizări. Nu le poți defini, nu sunt nici comice, nici tragice, nici ușoare, nici solemne. Cum spunea și Brook, singura lor definiție e că sunt mozartiene. Mozart ca om și artist e expresia însăși a vitalității și a acestei exuberanțe uriașe, care i-a caracterizat viața. Și, în acelasi timp, o recunoaștere a prezenței morții în viață. Toată opera sa se situează între acești doi poli: bucuria de a trăi și liniștea în fața misterului morții.
Andrei Șerban în ziarul Adevărul (21 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
McAllister: Îți asumi un mare risc încurajându-i să fie artiști, John. Când își vor da seama că nu sunt precum Rembrandt, Shakespeare sau Mozart, te vor urî pentru asta.
Keating: Nu e vorba de artiști, George, ci de gânditori liberi.
McAllister: Gânditori liberi la șaptesprezece ani?
Keating: E ciudat niciodată nu mi-am imaginat că ai fi cinic.
McAllister: Nu sunt cinic, ci realist. Arată-mi inima neîncătușată de visuri absurde, și îți voi arăta un om fericit.
Keating: Liber cu-adevărat doar în vis se poate un om simți. Așa a fost mereu, și așa mereu va fi.
McAllister: Tennyson?
Keating: Nu, Keating.
replici din filmul artistic Cercul poeților dispăruți, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razna
Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârșitul viază fără scop,
Însingurat și neînțeles, poetul se înfrățește cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îți va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depășit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puțin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăsește în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristețe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esențe, îți bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îș zărește mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantității se referă la bani, la zilele rămase, cine îți numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morții,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca niște tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu ați văzut ce mult vorbește un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispirație
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare disprețuindu-te pe tine și pe ceilalți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Wolfgang Amadeus Mozart și artă, adresa este: