Woody Allen despre familie

Am filmat în La Sagrada Familia, capodopera lui Gaudi. Mi-a dat prin cap că am foarte multe în comun cu marele arhitect spaniol. Amândoi sfidăm convenţiile: el cu proiectele lui uluitoare, eu mergând la duş cu o bavetă cu homari.

Woody Allen în jurnal (26 iunie 2007)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annie Hall: Şi i-am povestit despre familie şi sentimentele mele faţă de bărbaţi şi despre relaţia cu fratele meu. După care ea îmi vorbeşte despre invidia posesiei penisului. Ai auzit de asta?
Alvy Singer: Eu? Eu... sunt printre puţinii bărbaţi care suferă de asta.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sondra Pransky: Ai familie?
Sid Waterman: Am avut o soţie dar... m-a părăsit, dacă-ţi vine să crezi.
Sondra Pransky: Oarecum...
Sid Waterman: Zicea că n-o să mă maturizez niciodată. Mă găsea respingător... Aş fi putut s-o ţin lângă mine, dar am ridicat mâna... Nici măcar nu mă sună.

replici din filmul artistic Bomba zilei, scenariu de Woody Allen (28 iulie 2006)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diane: Familia Richmond are inundaţie, s-a luat şi curentul... Dumnezeu ne supune unui test iar eu, unul, vreau să fiu pregătit. Unde e votca?

replică din filmul artistic September, scenariu de Woody Allen (18 decembrie 1987)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sondra Pransky: Nu m-ar mira să mă ceară în căsătorie într-o zi.
Sid Waterman: Provii dintr-o familie ortodoxă – ar accepta un criminal în serie?

replici din filmul artistic Bomba zilei, scenariu de Woody Allen (28 iulie 2006)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Levy: De-a lungul vieţii suntem puşi în situaţia de a lua decizii extrem de dificile şi de a face alegeri de principiu. Doar unele sunt majore, cele mai multe sunt mărunte. Totuşi, alegerile pe care le facem ne definesc. Suntem, în cele din urmă, suma alegerilor noastre. Evenimentele se desfăşoară atât de imprevizibil, de nedrept. Fericirea nu pare a fi fost inclusă în planul creaţiei; noi suntem cei care, având puterea să iubim, facem ca universul nepăsător să capete un sens. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi continuă să caute bucurie în lucrurile simple, ca familia, profesia şi speranţa că viitoarele generaţii vor înţelege mai mult.

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iuda Rosenthal: Iar după această faptă teribilă, se trezeşte chinuit de un adânc sentiment de vină. Licăriri ale trecutului său religios pe care îl respinsese, sunt brusc trezite la viaţă. Aude vocea tatălui. Are impresia că Dumnezeu îi urmăreşte fiecare mişcare şi dintr-odată universul nu mai e un simplu vid, ci e moral, iar el tocmai l-a tulburat. Intră în panică. E pe punctul unei căderi nervoase, la doar un pas de a mărturisi totul poliţiei. Însă, într-o dimineaţă se trezeşte, soarele străluceşte, familia e cu el şi, în mod misterios, toată această spaimă se ridică precum o ceaţă. Pleacă împreună în vacanţă în Europa, lunile trec şi îşi dă seama că nimeni nu l-a pedepsit. Ba dimpotrivă, prosperă. Crima va fi oricum pusă pe seama cuiva care mai are câteva la activ, aşa că – ce naiba? Ce mai contează una în plus?

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaştem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, aşa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Şarmul nu e o prioritate pentru mine. Şi să ştiţi că ăsta nu e un film care să te facă să te simţi bine. Deci dacă vă aşteptaţi la asta, mai bine mergeţi la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbeşte singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri şi totuşi, numărul idioţilor care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voştri, despre colegii voştri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformaţi. Moralitate, ştiinţă, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aş fi nevoit să mănânc fructe şi legume toată viaţa, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe şi legume. Şi Omega 3, şi banda de alergare, şi cardiograma, şi mamografia, şi sonograma pelviană, şi, of, Doamne, colonoscopia... şi cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie şi vine următoarea generaţie de idioţi care-ţi vor spune la fel totul despre viaţă şi ce ţi se potriveşte cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineaţă – poţi să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare şi corupţie, şi ignoranţă, şi sărăcie, şi genocid, şi SIDA, şi încălzirea globală, şi terorismul, şi tâmpiţii ăia cu valorile familiei, şi tâmpiţii ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Şi cu siguranţă că vedea lucruri îngrozitoare. Şi voi ce faceţi? Citiţi despre nu ştiu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc şi spuneţi "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care daţi pagina şi vă terminaţi de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleşeşte! Eu am încercat să mă sinucid şi bineînţeles că n-a mers. Dar de ce-aţi vrea voi să ascultaţi toate astea? Hristoase, aveţi şi voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorinţe şi speranţe. Vieţile şi iubirile voastre care nu vă satisfac, eşecurile în afaceri. "Ah, dac-aş fi cumpărat acţiunile alea! Dac-aş fi cumpărat casa aia atunci, dac-aş fi făcut mişcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Ştiţi ce? Nu mai vreau să aud dacă şi cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roţi, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roţi, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Ştiţi cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizaţii barbare şi descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă şi bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.

replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!