Woody Allen despre umor

Prostituată: Vrei să mă legi?
Tom Baxter (râzând): Eşti chiar amuzantă! E amuzantă, nu-i aşa? Are un umor absurd.

replici din filmul artistic Trandafirul roşu din Cairo, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allan (pregătind camera pentru musafiri): Iată medalia mea de la 100 de metri garduri.
Linda: Sper că glumeşti. Doar n-ai să laşi medalia aia la vedere.
Allan: De ce nu? Am dat 20 de dolari pe ea.

replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivian Orkin: A, ţi-o prezint pe prietena mea, Libby. Crede că eşti un geniu. Tocmai a terminat un studiu cinematografic despre Gummo Marx!
Dick Lobel: E amuzant ce spui – Gummo e singurul dintre fraţii Marx care nu a făcut niciun film.

replici din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânător de OZN-uri: Ce aveţi cu intelectualii?
Sandy Bates: N-am nimic cu ei, de ce?
Vânător de OZN-uri: Domnule Bates, am văzut toate filmele dvs. Se vede că vă simţiţi ameninţat.
Sandy Bates: Ameninţat? Cred că glumeşti! Mereu am fost de părere că intelectualii sunt precum Mafia – se omoară doar între ei.

replici din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack: Ce spune un comedian când glumele lui sunt primite bine? "Am dat gata publicul!", "I-am dat pe spate!", "Erau în extaz!", "I-am rupt!".
Sandy Bates: Da. Şi ce vrei să spui cu asta? Că un comedian ca mine sau ca... Laurel şi Hardy sau Bob Hope sunt agresivi?
Jack: Agresivi sau... homosexuali latenţi.

replici din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaac Davis: Chestia asta e atât de seacă, de lipsită de sens. De ce ţi se pare amuzant? Te iei după reacţia publicului? Ăsta e un public care a fost crescut cu televiziune, standardele lor au scăzut în mod sistematic de-a lungul anilor. Ăştia stau în faţa televizoarelor, în timp ce razele gama le mănâncă neuronii!

replică din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alvy Singer: Se făcuse târziu şi a trebuit să plecăm. Dar m-am bucurat să o revăd pe Annie. Mi-am dat seama ce persoană extraordinară era şi... cât de distractiv era numai să o cunoşti. Şi mi-a venit în minte gluma aia veche,... un tip se duce la psihiatru şi zice: "Domnule doctor, fratele meu e nebun, crede că e pui." Şi doctorul spune: "Păi şi de ce nu-l internezi?" Tipul răspunde: "L-aş interna, dar am nevoie de ouă". Cam asta cred eu despre relaţii: toate sunt iraţionale, nebuneşti, absurde... Dar le păstrăm, pentru că cei mai mulţi dintre noi avem nevoie de... ouă.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sandy Bates: N-ar fi mai bine ca în loc de filme să fac şi eu ceva care să conteze cu adevărat, cum ar fi de exemplu să-i ajut pe cei orbi sau să devin misionar sau ceva?
Vocea marţianului: Să-ţi spun cum stă treaba: nu eşti genul misionar, nu te-ar ţine mult. Şi, întâmplător, nu eşti nici Superman – eşti comedian. Vrei să faci un serviciu omenirii? Spune nişte glume mai bune!

replici din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tracy: Mă întorc peste şase luni.
Isaac Davis: Şase luni? Glumeşti?
Tracy: Suntem de atâta timp împreună, ce are dacă lipsesc şase luni?
Isaac Davis: Lasă, nu mai fi aşa matură! Şase luni e mult! În şase luni, ai să joci acolo, ai să lucrezi cu actori şi regizori, ai să mergi la repetiţii, ai să ieşi cu oamenii respectivi, ai să iei prânzul cu ei, până să-ţi dai seama, se vor fi format nişte legături. Nu cred că vrei asta... În şase luni ai să fii o cu totul altă persoană.
Tracy: Păi şi nu vrei să trăiesc experienţa asta? Mai înainte erai foarte convingător.
Isaac Davis:... Ba da, dar ştii, nu vreau ca acel lucru care-mi place la tine să dispară.
Tracy: Trebuie să ajung la aeroport.
Isaac Davis: Haide, nu trebuie, chiar nu trebuie să pleci.
Tracy: De ce n-am avut discuţia asta săptămâna trecută?... Şase luni nu e mult. Nu toţi oamenii sunt influenţabili. Ar trebui să ai mai multă încredere în oameni.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simţeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am puşca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o şi am dus-o la tâmplă. Şi-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... şi dacă mă înşel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu ştie asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Şi-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemişcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea şi să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la uşă şi... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la uşă, nu ştiam ce să spun, eram jenat şi confuz şi în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Şi mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat şi să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai ştiam ce e cu mine, totul părea atât de violent şi ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simţeam capul greu, trebuia să mă aşez jos, aşa că m-am dus la un cinematograf. Nu ştiam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de linişte ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă raţională. M-am dus sus, la balcon, şi m-am aşezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Şi cum mă uitam la actori, prins în acţiune, mă întrebam cum să te gândeşti să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aştia din film, sunt atât de amuzanţi... ce importanţă mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Şi ce dacă Dumnezeu nu există şi trăim o singură dată şi asta e tot? Şi totuşi, de ce să nu vrei să trăieşti? Doar nu e toată viaţa asta un obstacol. Şi mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viaţa căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată şi să mă bucur de atâta cât e. Şi poate, cine ştie, mai e ceva şi după. Şansele sunt mici, dar... e tot ce ştim.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!