Cântec de sfârșit
Poate greșesc: dar steaua tot roșie-a rămas.
Poate greșesc: dar fluviul e-același ca-nainte.
Poate greșesc: dar munții își au și ei un glas.
Poate greșesc: dar câmpul și el are cuvinte.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gol
Azi am bătut cu talpa în pământ
Și nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.
Slăvile le-am lovit c-un stol
Și-au răsunat a gol.
E gol ținutul; pare goală fața
Acestei lumi pe care-o sorb într-una,
Și-mi pare fără sâmbure chiar ora
În care mi se clatină sub frunte luna.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nici luceferii
Când nici luceferii nu sunt eterni
Ce rost are cuvântul "întotdeauna"?
Trecem ca șipotul vântului,
Putrezim ca firele ierburilor.
În corola inimei cât bate, cât mai bate,
Purtăm lumina frunții și smoala ochilor.
Nu-mi cere să-ți răspund "totdeauna"
Când nici luceferii nu sunt eterni.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în ceață
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clătinate sunt fum.
O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vantul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ținem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mințim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineții,
Acum bâjbâim prin pădurile ceții...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine mi-a furat cuvintele?
Cine mi-a furat cuvintele cu care te chemam?
Cine mi-a furat mâinile cu care-ți făceam semne?
Primăvara mi-a aflat grădina veștedă,
Toamna mi-a găsit livezile sterpe.
Cine mi-a zdrobit fuga după ciute?
Cine a risipit fulgii somnului împărtășit împreună?
Vara nu-mi mai coace grâul inimii,
Iarna nu-mi mai aduce zăpadă și lună.
poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii
Ori poate pe marginea vietii
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba fiarelor
Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă și albăstrie
Și-a făcut din luceferi cercei.
Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche și dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Și lanurilor mele coapte rouă.
Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică și sună
Talgerul cerului învechit.
Ciută de munte, cu pașii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Zaharia Stancu despre cuvinte, adresa este: