gură de om,
gură de câine
cere pâine...
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cum te uiți la mine-n ochi
Cum te deochi
Cum te uiți la mine-n gură
Te-ngălbenești la figură...
catren de Zaharia Stancu din Șatra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi căută gura și când mi-o găsi mi-o prinse întreagă între buzele ei cărnoase. Simții, cu spaimă, că-mi bea inima.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ți-a spus păpușă
Cine ti-a spus păpușă a mintit,
A mintit cine ti-a spus trestie.
Cine te*-a numit fiara a mintit,
A mintit cine ti-a soptit rodie.
Esti miezul zapezilor, esti miezul
Amar al cucutei amare.
Ai pielea amara ca sucul de salcii.
Ca visina-n parg ai gura amara.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina
Privești: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt și-o dungă de lăcustă,
Și ierburile prind ca să-ți dezmierde
Picioarele și tivul de la fustă,
Iar o albină gura bujorată
Ți-o caută în zbor ca pe-un ulei
În care duce mierea adunată
Din florile de câmp, cu truda ei.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec III
Când ai trecut
Florile și-au întins gurile, ochii,
Pentru sărut.
Plopii-au băut
Fumul sălciu al zării.
Înalți se clatină la marginea serii.
Clopotele pădurilor sună,
Clopotul serii
Fâlfâie, sună, răsună.
Poate-am sorbit din vinul iubirii,
Poate dragostei i-am gustat mătrăguna.
Galbenă, se furișează-ntre noi,
Ca o vulpe de aur, luna.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul foamei
(din romanul Desculț)
Boierul olog ne-a pus ca la boi, botnițe
Să nu ne atingem de strugurii lui.
Nu te atinge, Tutanule!
Nu te atinge, Trăcălie!
Nu te atinge, Turturică!
Nu te atinge, Gângule!
Nu te atinge, Darie!
Nu te atinge, Ioane!
Nu ne-am înțeles între noi,
Dar e ca și cum ne-am fi înțeles.
Aveam ochii uscați, buzele uscate.
Ni s-a uscat și umflat limba în gură.
Ne-a pierit setea, ni s-a stins foamea.
Ni s-a lipit pântecul de șira spinării.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ochii?
Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?
Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.
Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.
Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol și prin zloată albă vine,
Prin viscol și prin zloată albă vine.
Aud prin preajma foșnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii-mi spun că ești încă frumoasă
Unii-mi spun că ești încă frumoasă
Eu nu te mai văd azi în nici-un fel
Altădată viețuiam în colibă
Și visam că trăim în castel
Poți să mă duci într-o vale adâncă
Și să-mi spui că mă porți pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o bătrână vlăsie
Nu știu în ce parte se află apusul
Nici răsăritul încotro vine
Unii-mi spun cu cât ești mai orb
Cu-atât lumea o vezi mai bine
Nu-mi mai văd nici măcar mâinile
Când le duc la gură să mi le mușc
Altădată ocheam Steaua Polară
Și trăgeam în ea s-o împușc.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele... zilele
Nu știu cum au fost zilele mele,
Dar până la una au ars, au ars.
Cenușa lor mi-a rămas în palmă
A venit vântul și a risipit-o,
Peste grădini înflorite a risipit-o.
Nu știu cum au fost nopțile mele,
Dar până la una s-au topit,
Ca zăpezile iernii s-au topit.
A deschis gura pământul, gura,
Și până la una le-a înghițit.
Nu știu cum a fost dragostea mea.
Poate dulce a fost, poate amară.
Poate-a durat o viață, poate numai o seară.
Timpul viclean a adus-o pe aripi,
Timpul viclean a venit și-a luat-o.
Nu știu cum va fi moartea mea,
Dar n-o să vrea să fie blajină.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii-mi spun ca esti inca frumoasa
Unii-mi spun ca esti inca frumoasa
Eu nu te mai vad azi in nici-un fel
Altadata vietuiam in coliba
Si visam ca traim in castel
Poti sa ma duci intr-o vale adanca
Si sa-mi spui ca ma porti pe campie
Ori despre-un crang de marunte vlastare
Sa-mi spui ca-i o batrana vlasie
Nu stiu in ce parte se afla apusul
Nici rasaritul incotro vine
Unii-mi spun cu cat esti mai orb
Cu-atat lumea o vezi mai bine
Nu-mi mai vad nici macar mainile
Cand le duc la gura sa mi le musc
Altadata ocheam Steaua Polara
Si trageam in ea s-o impusc
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Zaharia Stancu despre gură, adresa este:
