Iarba
A venit vântul dinspre Dunăre, vânt cald.
Și vântul a adus nori.
Și norii au adus ploaie:
Ploaie grasă, ploaie caldă,
Ploaie de primăvară.
Ploaia bună a înviorat pământul,
Câmpul nesfârșit a înviat.
Iarbă cu vârf subțire,
Iarbă lucioasă, sticloasă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uscăciune
Cerul e vânăt, câmpul gol și sur,
Vântul uscat miroase a mour...
distih de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Dar poți să prinzi somnul cu mâinile?
Poți să prinzi vântul?
Poți să prinzi timpul?
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grâu
Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine și scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu și scutură stele.
Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine și-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Și-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.
Ciocârlia zboară și cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Și aripele nu i se aprind de la soare.
Stau lângă soare și eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare și cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,
La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina
Privești: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt și-o dungă de lăcustă,
Și ierburile prind ca să-ți dezmierde
Picioarele și tivul de la fustă,
Iar o albină gura bujorată
Ți-o caută în zbor ca pe-un ulei
În care duce mierea adunată
Din florile de câmp, cu truda ei.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nici luceferii
Când nici luceferii nu sunt eterni
Ce rost are cuvântul "întotdeauna"?
Trecem ca șipotul vântului,
Putrezim ca firele ierburilor.
În corola inimei cât bate, cât mai bate,
Purtăm lumina frunții și smoala ochilor.
Nu-mi cere să-ți răspund "totdeauna"
Când nici luceferii nu sunt eterni.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul de foc
Aurul toamnei căzut în noroi
Îl zdrobim în călcâie, în tălpi
Ținem pe umeri ca niște stâlpi
Zările vinete amândoi.
Sângele ni-l adună pământul.
Doar carnea ne-o lasă și oasele
Să le clătinăm prin frumoasele
Zile în cari ne spulberă vântul.
Sub frunte gândul încă rămâne,
Îl rup cu inima-n două, în două,
Îl mânjesc cu lună, cu rouă
Și ți-l întind proaspătă pâine.
Aurul toamnei pe câmp și-n pădure
Îl strivim mohorâți cu picioarele.
Dârdâim și-așteptăm soarele
În carul lui de foc să ne fure.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd pe plaiuri vechi
Mă pierd pe plaiuri vechi de basm și de aramă,
Podgoria ma-mbie cu chiote la cramă,
în linuri tălpi desculțe se-ngroapă pan' la pulpe.
Ca frunza, roșcovana, din vite iese-o vulpe
Chefnind - și dupa ea fug puii dolofani,
O ia la ochi pandarul și-o dă în bolovani.
Pe blană-i înfloresc deodată maci de sânge.
Amurgul se pravale în zari, un clopot plânge,
Si vântul bate lin cu miros copt de struguri.
Pe drumurile toamnei se leagană în juguri
Boii blânzi cu truda-n trupuri și cu văzduhu-n coarne.
Si ziua - ziua de-astăzi - nicicând n-o să se-ntoarne.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Rădvanele liniștii dincolo de deal au poposit,
Apele sunt cum e cerul, cerul cum sunt apele.
Amurgul rumen închide pleoapele,
Vântul trece, strigă un clopot în turnul învechit.
Cirezile vin, cumpenile fântânilor li se închină,
Umbrele cresc, șoapte înfrigurate răsar.
În limpezișurile cerului se risipesc iar
Bani neatinși de rugină.
În grădină mi-a intrat un tâlhar,
Mi-a furat uleiele, albine, fericirea.
Am cântat cetatea și câmpul, iazul clar,
Viața, moartea, iubirea.
Cântă, omule, cât ești viu, cântă,
Nu te gândi nicio clipă la moarte,
Moartea e departe, departe,
Cântă, omule, cât ești viu, cântă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele... zilele
Nu știu cum au fost zilele mele,
Dar până la una au ars, au ars.
Cenușa lor mi-a rămas în palmă
A venit vântul și a risipit-o,
Peste grădini înflorite a risipit-o.
Nu știu cum au fost nopțile mele,
Dar până la una s-au topit,
Ca zăpezile iernii s-au topit.
A deschis gura pământul, gura,
Și până la una le-a înghițit.
Nu știu cum a fost dragostea mea.
Poate dulce a fost, poate amară.
Poate-a durat o viață, poate numai o seară.
Timpul viclean a adus-o pe aripi,
Timpul viclean a venit și-a luat-o.
Nu știu cum va fi moartea mea,
Dar n-o să vrea să fie blajină.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba fiarelor
Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă și albăstrie
Și-a făcut din luceferi cercei.
Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche și dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Și lanurilor mele coapte rouă.
Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică și sună
Talgerul cerului învechit.
Ciută de munte, cu pașii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Zaharia Stancu despre vânt, adresa este: