Citate despre abdicare și cuvinte
citate despre abdicare și cuvinte (inclusiv în versuri).
Orice credincios știe că nu va fi niciodată - în planul virtuții - la nivelul cerut. Dar nimeni nu se gândește să abdice de la efortul ascetic, sub cuvânt că, oricum, el e de neîmplinit. Aspir ofensiv la desăvârșire, știind bine că n-o voi dobândi. La fel, trebuie să aspir ofensiv la cunoaștere, știind bine că n-o pot deține. Vom fi măsurați cu măsura aspirației noastre și nu cu aceea a realizării ei. Dacă n-ar fi așa, nimeni dintre noi nu s-ar mântui.
Andrei Pleșu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuvântul vremii
Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.
Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înțelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.
A fost un drum și drumul drept
Nu-ți lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.
Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.
sonet de Nicolae Dragoș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la abdicare și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Aripile noastre
Sânul tău gust al piersicii plânge
în epava unui vis răstignit
expus zborului neterminat
nu-ți fie frică,
norii poartă chipul nostru
vom avea aripi
din tencuială trupurile captive
se vor desface în lumină
ușile deschise
vor lăsa iarna în toamnă
este timpul
să abdicăm
din visul care decora altădată cerul
în căutarea primăverii.
Nu-ți alunga zâmbetul
vreau să-l păstrez
în ființa care se zămislește
din foc și cuvinte
în liniștea așternută
vom avea aripi
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vine clipa
Omul sărman e talpa unei nații.
Biruri se pun pe spatele-i adus
Și crucea vieții-și poartă ca Isus,
Să aibă-mbelșugare îmbuibații.
Truda-i marchează chipul descompus.
El și ai lui sunt veșnic înșelații,
Pe-altaru-ntregii țări sacrificații,
Ce au uitat c-au un cuvânt de spus.
Dar vine clipa când genunchiu-și saltă
Și din mocirla vremii se ridică
Unindu-și toți puterea laolaltă,
Iar când mânia trece peste frică,
Inima-n piept nestingherit tresaltă
Și de la dreptul sfânt nu mai abdică.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânță de iubire
Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.
Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor și gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate și abdică,
Deși ea este forța-n univers.
Ne depărtăm de ceilalți fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparțin,
A devenit și ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susțin.
Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu acte în regulă
îmi pun botnița antibârfă
tu pe cea antigargară
și ieșim să plimbăm fiecare câinele din noi
(niciunul nu latră însă umblă cu limba scoasă
e momentul să zburde)
pocnesc muguri pe ram
sau oasele mele se socotesc între ele
merg în fața ta la distanță distinctă
nu părem a avea în comun frământări
de noapte
umblăm cu privirea foarfecă
tăiem singurătatea încă unei zile în fâșii biodegradabile
sufletul radiază temeri
linii magnetice în plină criză
ocolim câteva cântece ale unei păsări
sincopat o ploaie de grâu primenește piațeta
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsată singură
iubirea o să țipe
cu patima păsării uitate în cretacic
neavuții pui se vor pierde din realitate
în afara destinului ignorând consecințele lipsei zborului
starea va întâlni cuvântul despuiat
va dispune de el... unica fiind prin împrejurimile cunoscute
se va scrie codul genetic, zestrea omului cufundat în amnezie și frică
cu gest de copil iubirea sau pasărea... o să spargă mai-multe-uși-către-mamă din nou ignorând
mutațiile inexorabile ale speciei... răsturnarea perversă a raporturilor ancestrale
anxietățile nu vor permite parcurgerea fazelor necesare
până la copac... până la înger... până la noi
dezlipiți... cu simulacre de ochi mimând viață vom contrazice
ziua facerii omului... inevitabila întâmplare a căderii-în-paradis
vom păstra din încăperile sufletului pivnița
șopârlele mov/ sângele înghețat al disprețuitorilor de metafore
în loc de ființă, alienare va rosti pământul din dreapta!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnatari
așa a fost scris să fie
și ne-am întâlnit
pe timp de război
cuvintele ne transformau
fără să ne dea de știre
insidios făceau din noi
purtătorii cu acte în regulă
ai focurilor imprevizibile
ai pământurilor moarte
nu puteam fi
decât experții
crestăturii fatale
în inimă vie
câmpul se colora roșu-vinețiu
o pasăre trudea să acopere
iluzorii ne păstram
în veșmintele falșilor eroi
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pragmatica sentimentului
nu reiau acum toate divagațiile
îngrămădite în tratate pedante
ale unor autori cu pretenții
afișate poate prin naivitățile inocenților
desculții împlinindu-și destinul
agățându-se de câte o chestie
nu caut nici vreo metaforă aleasă
nu inițiez curente spargeri de tipare ecuații
nu pun la colț nu somez nu abdic!
iau lucrurile ca și cum
ar putea fi mai bune
***
ne întâlnim
să facem rost
de porția dublă de spaghetti
(știi... din alea milanese con apertura a stamattina)
de plaja presărată dinspre imaginație în realitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The winner takes it all
unele subiecte se cuvine să rămână tabu
așa cum drumurile cu sens interzis sau moartea
vom opta eu pentru aleea cu magnolii
tu pentru alte culturi pragmatice
în perindările mele estetico-idealiste
voi crește în continuare pepiniere de vise
în care desigur nu vei mai fi tu
te vei întoarce în trecut
în convingerile tale făcându-mă vinovată chiar dacă
nu vei găsi nici măcar minimul argument
vei persista în irealitate
îmi vei pune rochie mov și cercei cu turcoaze
necondiționat îmi vei întinde pajiști cu libelule și fluturi
nimeni nu se va amesteca în planurile tale:
în fapt ești demiurgul cu drepturi depline asupra propriei creații!
vei fi hair-stylist-ul meu personal și duhovnicul și împăratul
într-o lume în care statutul masculinității alpha
se cuvine cu sfințenie nesfântă a fi prezervat
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul vesel...
(În memoria bunicului Albert)
A fost odată un bărbat cu pălării alese,
Purtate cu eleganța unui Star American,
Un om frumos, înalt, glumeț,
Curtat adesea de doamnele fâșnețe...
Plin de viață și de aventuri,
Dar cu secrete bine ascunse
sub haine îndrăznețe.
Bunicul era un om de-o bunătate rară,
Un ungur cu o veselie nativă ieșită din comun,
Fuma mereu tutun de bună calitate căci se respecta,
Iar prin perdeaua fumului de la țigară
Decodifica caracterele interlocutorilor,
Și umorul, pe loc izvora.
Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei mele,
De vacanțele petrecute la bunicii mei dragi,
Alături de oameni, copii de la oraș sau verii de la țară
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesie ciclică
(Știu! Sunt rea și cârcotașă și-i loc pentru toți sub soare!
Veți spune că sunt frustrată dar, pe bune, chiar mă doare!)
Hai să potrivim cuvinte, fără să spunem nimic,
În zeci rânduri încâlcite, să ne credem vreun buric
Dintr-un "târg" îndepărtat, cenușiu, uitat de lume,
Dar, cu fițe de maidan, îmbrăcând "țoale de firme"!
Crezi că zăpăcești degrabă tot poporul, dacă-ți pui
Nurii altuia(alteia) pe facebook, într-o poz-a NIMĂNUI
Ce-i cenușă în ulcea, (dar google-ul search îl știe)
Și-uite-așa, excitând fani, aduni "like" la "poezie".
Dacă-mi pierd timpul vreodată, ajungând să te citesc,
Altădat' n-o voi mai face, că n-aș vrea să te "plesnesc",
Explicându-ți în zadar (pentru că nu înțelegi)
Că n-ar trebui să scrii și, ce-ai scris, să îți renegi.
Nu sunt eu vreo competență în domeniu, dar nu vreau
Să ne iei pe toți de fraieri și-atunci, te ignor și stau
[...] Citește tot
pamflet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre abdicare și cuvinte, adresa este: