Citate despre abdicare și prezent
citate despre abdicare și prezent (inclusiv în versuri).
Soț grijuliu cu familia
La viața libertină nu abdică
Și, printre doamne, dă și astăzi iama,
Iar după ce-și mărit-a doua fiică,
Dorește să o facă și cu mama.
epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian Băsescu, un bădăran și-un agramat ajuns președinte al României, a spus astăzi că abdicarea Regelui Mihai I a fost un act de trădare a României și că a fost slugă la ruși (pamflet)
Tu, fost bișnițar de blugi,
Te auzi ce azi îndrugi?
Tu, ce i-ai trădat pe toți,
Cât mai sus să te cocoți,
Tu știi doar să dușmănești,
Căci cu ură te hrănești.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (22 iunie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la abdicare și prezent, dar cu o relevanță mică.
Hai, Românie!
... hai, Românie ireală, proiect al marilor puteri
s-a stins Alteța sa Regală, o jertf-a micilor cedări
de azi pe calea veșniciei purcede și Mihai I
tăcut martir al tragediei din veacul marilor hoții
când România hăcuită de Molotov și Ribentrop
a mers la abator ca vita într-un război ca un potop
și după care cum se știe același rege suveran
abdică. Biata Românie ajunge sluga lui Ivan.
hai, Românie temporală, proiect de veacuri zămislit
și renăscut a căta oară ca Phoenix, poate mai cumplit
declară-ți zilele de doliu - se trece o epocă tristă
epuizând în crematoriu totala-și pleavă socialistă
apare alta mai globală, mai nașpă și mai delicată
cu sărăcimea mai totală și securimea mai bogată
apare o epocă-n care te văd unită și regat
aceiași Românie Mare. Mihai I a abdicat.
hai, Românie parțială, proiect de frică adumbrit
cu rege mort, regină goală, în cârd de state hăcuit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul despot
astăzi am coborât din casă
ca un soldat echipat de război
ca un pion pe o tablă de șah
străzile sunt pline de pioni
pioni albi și pioni negri
de cai și de nebuni
care dărâmă turnurile
și cer regelui să abdice
după ce l-am luat prizonier
pe ultimul despot
și fotoliul său a rămas liber
nu știm ce să punem în locul lui
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de lemn
Se îngroșase umbra sub nucii cu răcoare,
Brusc lunecând pe casă cu nori de mucava,
Și picuri kamikaze loveau cu-nverșunare,
Iar curtea părăsită părea a abdica...
Ardea aburul iute o frunză resemnată
Dintr-o timidă viță ce-a îndrăznit să crească
Scrutând jurîmprejurul, acum nemângâiată,
În van pierzând nectarul din vatra părintească.
Umbre de ieri, plecate, crescuseră cicoare
Acolo, pe poteca ducând către grădină,
Iar greierii din grindă cântau cu întristare
Pământul ce rodise, iar astăzi e doar tină.
Sub o perdea, butucul, ridat de o secure,
Își înflorise viața cu o ciupercă dalbă,
Cioburi de lemn, rămase din ce a fost pădure,
Horeau tăcut în juru-i, unindu-i cu-a lor salbă...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stupul
Ne-a murit râsul de pe buze
Ucis de-un roșu confiscat,
Decrete, legi, elaborat,
Forțează azi trăiri obtuze,
Împărățesc doar delicvenții,
Cinstea și munca-s înfierate,
Satiri demenți își fac palate
Și se adună în convenții,
Se-mparte luna-n plină noapte,
Cum stropi de soare-n plină zi,
Se prăduiește orice-ar fi
Și se vorbește iar în șoapte,
Pământul negru e vândut
Către nisipuri mișcătoare,
Lacuri și ape curgătoare
În ordonanțe s-au pierdut,
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu cine ești?
Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?
Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?
Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?
Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am știut
Poate n-am știut (ades se-nvață)
Că trăind cei șapte ani de-acasă,
Cu alese-nvățături, doar eu,
Voi trăi în viață cel mai greu.
Azi mă poartă viața (și constat
Că de la iubire-am abdicat...)
Pe cărări cu desfrunziți copaci
Unde stau la pândă mii de draci.
Tatuați, cu pantalonii rupți,
Unii dintre ei, de mult cărunți...
Nu mai știi de-i cerșetor sau vip...
Chiar și viața este-n contratimp.
Vezi puștoaice cu buricul gol...
Ce-i real,?! Ce-i la televizor?!
Și online te duci la-nmormântare.
Cu pomana-i altă întrebare...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provizoriu
În patul cu speranțe plouă din cer mirese
și stă cu lumânarea aprinsă un zevzec,
se-mpart gogoși cu urdă pe strada Zece Mese,
amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec.
În câte-o dimineață răsună veșnicia
ca un oracol hâtru și îmbuibat cu vin,
din catifeaua minții abdică laș pruncia,
și-atunci, nevasta tristă se-ncurcă c-un vecin.
Adu-ți deci lampa veche și niște mere coapte
cât timp îți porți ficatul ca pe-un pământ de flori,
vor anii triști s-o șteargă pe fluviu, într-o noapte,
în bărci cu lăutarii cântând ușor din viori.
Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri,
tu, cavalerul tristei figuri de semizeu,
căci și-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri
tot bătucind lumina din boabele de seu.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre abdicare și prezent, adresa este: