acasă şi moarte

A muri nu înseamnă A Muri pentru eternitate, ci a te întoarce Acasă.

aforism de Camelia Opriţa din Ecce homo
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este un prieten de-al nostru, cel care nu e pregătit să o întreţină, nu e acasă.

citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-e teamă să mor, mi-a spus tatăl meu odată, dar nu vreau să fiu acasă când va veni.

Camelia Opriţa în WordPress.com - O floare, un câine (aprilie 2019)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se trezeşte din beţie?

Mort de beat când vin acasă
Şi m-apucă câte o ploaie,
Nevasta, fire miloasă,
Mă usucă... în bătaie!

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne, şi mie o moarte uşoară! Aş vrea să mor în somn, dom'doctor. Să mă duceţi la operaţie, să mă adormiţi şi să nu mă mai trezesc. Nu vreau să mor acasă, de faţă cu nevasta, cu băieţii şi fetele mele, cu nepoţii, cu verii şi cumnaţii. E deranj mare.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rudele, prietenii şi fiii părăsesc mortul şi se întorc acasă, cum părăsesc păsările copacii fără flori şi fără fructe.

citat clasic din Bohtlingk
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajuns pe "linie moartă"

De vreo lună şi mai bine,
Soaţa mea cea drăgăstoasă
Trage, nopţi la rând, de mine,
Şi mă ia... din şanţ, acasă!

epigramă de Ioan Toderaşcu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amy: Erai mereu plecat.
Mort: Lucram de acasă, Amy.

replici din filmul artistic Fereastra secretă, scenariu de David Koepp, după Stephen King
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se mai poate trăi decât pândind viaţa peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiuneşti în moarte, ca să guşti viaţa în umbletul ei deşert.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsura

Om de catifea, birjarul s-a-nvelit în foi de cort.
Coşul ridicat, ca-n urma unui lung convoi de mort.
De sub el zăreşti în fugă-mari, ca cei pentru reclamă -
Doi galoşi ce duc acasă pantofiori luxoşi de damă.

epigramă de Tudor Muşatescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă în faţă cu mine

azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Cartea: Devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gică Petrescu, acest mare interpret sub cântul căruia mulţi ar fi vrut să moară cu sticla în mână, în vechii Bucureşti, a murit singur, acasă, probabil ascultând neputincios manelele Bucureştilor Noi.

citat din Ştefan Paraschiv (6 septembrie 2011)
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ de morţi

În cimitir, unde-am lăsat pe mama,
Ploua istovitor, a îngropare,
Ca semn că dânsa nu mai are rude
Şi-o plânge, din oficiu, ploaia mare.

Aleile-şi pierduseră conturul
Şi iarba făcea semn uscat c-o doare,
Şi către groapa timpuriu săpată
Deodată n-a mai fost nici o cărare.

Am năvălit către mormânt, cu toţii,
Ca remuşcări de legiuni barbare
Şi ploaia ne unea cu cimitirul,
Un mort zglobiu să pară fiecare.

Ploua pe mama, ploaia de pe urmă,
Şi mă gândeam că-i vie şi tresare,
Şi n-am ştiut de ce nu poate ploaia
Să stingă dreptul ei la lumânare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Ziar (19 octombrie 2002)
Adăugat de Liliana Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la ora 6 dimineaţa m-am întors acasă frânt de oboseală şi flămând mort. Familia mea dormea, drept pentru care soţia a zbierat la mine în timp ce mă descălţam: "Mai încet, nesimţitule!" Peste câteva zile am fost chemat la sediul cooperativei "Umorul la domiciliu".

Ion Băieşu în Umor la domiciliu, ed. Sport- Turism (1981)
Adăugat de Mitu Sticlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o piesă a lui Cornel Udrea

Concentrat, nu scot nici pâs,
Spectacolul réce mă lasă.
În schimb, era să mor de râs,
Când am ajuns... acasă.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragul meu Castravecior, o să merg pe vapor cu Paxthe şi Don Andres şi Gregorio şi o să stau toată ziua, apoi o să vin acasă şi o să mă uit dacă am primit scrisori sau măcar una. Şi poate că o să fie vreuna. Şi dacă nu o să găsesc niciuna, o să fiu un ticălos tare trist. Dar tu ştii cum să ai grijă de asta, nu-i aşa? Te rog, scrie-mi, Castravecior. Dacă era ceva legat de serviciul tău, ai fi făcut-o. E al dracului de greu fără tine, mă descurc, dar mi-e dor de mor de tine. Dacă ceva ţi s-ar întâmpla, aş muri ca un animal la zoo, care moare dacă i se întâmplă ceva companionului său. Cu multă dragoste, draga mea Mary, află că nu sunt nerăbdător. Sunt doar disperat.

Ernest Hemingway în scrisoare către Mary Welsh (1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolanul

Femeia aia de-acolo e de-acum pe moarte
Picioarele de plumb nu mai pot s-o poarte;
Motanu-i umblă lela după pisici neruşinate
Şi nu va reveni acasă-n această noapte.

Într-o bodegă soţul bea cu nişte matracuci
Iar fata ei tocmai face unui soldat ochi dulci;
Feciorul se distrează şicanând păgân
Ore la rând un biet cizmar olog, bătrân.

Acum cu dinţii mei tari ca pietrele de moară
Îi voi roade-un obraz, înainte ca să moară:
Când soţul, fiica şi fiul se întorc acasă
Vor vedea numaidecât cine-i stăpân în casă.

poezie clasică de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele visător

E ceva putred, grav în Danemarca!
Mor oamenii cu miile pe uliţi
Şi obosiţi, soldaţii-adorm pe suliţi
Când de pe stema porţii zboara ţarca.

Din racle ies strigoi ca să vestească
Şi umblă printre vii, ca printre semeni.
Fecioarele au toate-n pântec gemeni,
Dar toate vor muri fară să nască.

Orbi, cavalerii stăruie la masă
Şi hotărăsc, dar lămpile sunt stinse,
Căci în oraş, flămânde şi învinse,
Oştile-atâtor visuri vin acasă.

................

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine umblă după judecată, să nu crezi că moare la el acasă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea a IV-a

Dragi copii

Cred în continuare
cu tărie
că voi sunteţi
arma cea mai puternică
şi cea mai gingaşă
cu care
specia umană
a luptat
luptă
şi va lupta
împotriva morţii.
Înarmat
cu
toată
copilăria
lumii
Nu ies
în

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Scrisorile unui profesor de română (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!