Citate despre acasă și sfinți
citate despre acasă și sfinți (inclusiv în versuri).
Când Dumnezeu nu-i acasă, sfinții își fac de cap!
proverbe românești
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea de glie
Pe limbi cu neaoșe sudalme,
Acasă sau în depărtări,
Bat marii patrioți din palme...
(Obrazul sfânt al dragii țări.)
epigramă de Gheorghe Șchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu nu-i acasă, sfinții își fac de cap.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legendă
Parc-aș fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ține rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domestică
În căsuța lor cea sfântă
Doar cocoșu-i cel ce cântă,
Însă cântă, bată-l vina,
Când acasă nu-i găina.
epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două babe, la ora 11 seara, pe banca din fața blocului; una se ridică să plece acasă, iar cealaltă îi spune:
Vai, pe sfânt' ierarh Grigore,
De ce pleci așa grăbit'?
Noi vorbim de 14 ore,
Dar mai este de vorbit...
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (29 septembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
C' est assez, Éternel...
Eugen Dorcescu
C'est assez, Éternel...
Nu mă mai simt în țara mea acasă.
Nu sunt acasă nici printre străini.
Dă-mi Tu, Cel Veșnic, țara luminoasă
În care fi-vom înșine lumini.
Aici, mânați de-al beznelor harapnic,
Huliți de semeni, sfâșiați de câini,
Gustăm plângând din trupul sfintei pâini,
Dorindu-ne plecarea cât mai grabnic.
Și eu, asemeni, pentru-a câta oară
Cuvintele profetului le spun?
Destul. Mă ia! Căci nu sunt eu mai bun
Decât strămoșii mei de-odinioară.
poezie de Eugen Dorcescu din Eugen Dorcescu, "Nirvana. Cea mai frumoasă poezie", Editura Eurostampa, Timișoara, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
(În amintirea mamei mele, Alexandra)
Când eram de-o șchioapă,
mama mă ducea la biserică
și se ruga în fața unei icoane
a Maicii Domnului.
Dar eu,
de-acolo, de jos,
zăream doar chipul mamei,
reflectat de sticla protectoare
și nu înțelegeam
de ce trebuia să vină până aici,
pentru a se ruga la ea însăși,
când aveam și acasă oglindă.
Abia când am crescut
și am putut să văd
mai bine chipul Sfintei,
am sărutat-o,
mulțumindu-i lui Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esențialul
Să nu cădem în amănunte
și să uităm esențialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
în Ziua Sfântă,
Ziua Punte,
acasă s-a întors Ardealul.
A fost atunci o țară-ntreagă
a fost o țară ca o roată,
Românii și acum se roagă
s-o vadă așa
încă o dată,
și plâng în harta lor beteagă
copiii mei,
băiat și fată,
și jurăminte noi se leagă.
Luăm de la Râmeți putere
și ultima cuminecare
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cuconu Filip acasă, în dosul curții boierești, veneau oamenii să se tânguie că nu pot ara, că vântul îi nebunește de cap și-i usucă! Nu știu ce-a fi, cucoane Cilipe, dar dacă nici acu, după vântoasa asta, n-a veni ploaia, apoi ne-am stins de pe fața pământului. Acu-i de cherit: merge plugu ca-n cremene. Domnul premare mână după noi vătăjeii, da' dumnealui nu vrea să știe de nacazu omului! Dă, bre, răspundea gros cuconu Filip; aveți datorii, ș-aista-i lucru boieresc, lucru sfânt, nu-l puteți lăsa! Oamenii gemeau încet: Vai de maica ce ne-o făcut! și-și plecau frunțile privind într-o parte.
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele Athos
Pășind acolo cu credință și curaj,
Odată în viață, e bine de urcat,
Cine face acolo un sfânt pelerinaj,
Se reîntoarce acasă sfințit și transformat.
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunny Caldwell (când Cecile se întoarce acasă dimineață cu hainele răvășite și părul ciufulit): Doamne sfinte, unde ai fost?
Cecile Caldwell: La cumpărături.
replici din filmul artistic Tentația seducției, scenariu de Roger Kumble, după Choderlos de Laclos (1999)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte - poem diamant
Carte
Poveste frumoasă,
Lumină albă-albastră,
Mereu și oriunde acasă
Poem de culoare și vis,
În suflet etern paradis
O sfântă lumină,
Un vis
Neatins.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uiți
în Ziua Sfântă
să-mi aduci
un buchețel de flori
din câmp culese
cu mâna ta
iar dacă nu voi fi acasă
vezi c-am lăsat pe masă
cana de lut arsă
de apa furată din râu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatică și c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, și să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nouă și mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul
Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.
Și am închis și-am mai format o dată
Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt
Și-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.
Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Și eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns și eu un biet părinte
Și-o amintire, doar, am să rămân.
"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și l-am simțit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare
În jnepenii din zare, podoabe de granit,
Apusul înălțimea din piscuri smălțuiește;
Cu dungi de spumă unde uscatul se sfârșește,
Începe-acolo marea cea fără de sfârșit.
Am la picioare noaptea, tăcerea. Amuțește
Și cuibul. Hornul casei fumează liniștit;
Și imnul sfânt al serii în ceață-nvăluit,
Cu zgomotele mării în murmur se unește.
Atunci din văi și câmpuri și lande, peste toate
În aer urcă zvonuri de glasuri depărtate,
Păstorii vin acasă cu turme și cu cai.
Întreaga zare parcă se-nveșmântează-n umbră,
Și soarele își strânge, pe bolta tot mai sumbră,
Petale aurite de roșu evantai.
sonet de Jose Maria de Heredia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictura de iarna
Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pământ, pe acasă,
Și asta se cheamă zăpadă.
Sub burne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Când strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfântă ninsoare.
Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Când ninge din stelele mute.
Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atâta-i de sfântă și mare,
Că tronuri sub regi se contractă
În sinucigașa ninsoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii cei mai așezați, mai cu dare de mână, de la biserică se împrăștie pe acasă. Mulți din ei se mai duc pe ospeție pe la rude și pe la prieteni să mai bea vreo câteva păhăruțe de vin, că-i păcat să nu bei nimic în ziua de duminică, așa-i ziua asta lăsată de Dumnezeu, că, neavând de lucru, trebuie să mai bei vin, măcar câtuși de puțin, să te mai veselești, căci altfel îl bucuri pe ucigă-l crucea. Asta-i dat de la sfinți.
Alexei Mateevici în Toamna (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Anul Nou
De sărbători, veniți copii acasă
Din țara-n care-ați fost plecați!
V-așteaptă vin și cozonac pe masă,
Veniți copii, noi v-așteptăm cu drag.
(O mamă în toiag mai stă în prag...)
Miroase-a pâine scoasă din cuptor,
Nu mai avem, dar de ea ne e dor,
Ni-i dor și de cârnați fripți pe vatră
Ce-mprăștie mirosul pân' la poartă.
La streșini carnea-i pusă la uscat,
La fiecare muritor din sat.
Pe coș se-afumă încă, burticanul,
Iar după sobă sforăie motanul.
Miroase-a țuică fiartă cu piper,
Miroase cozonacul din paner...
Sarmale fierte-n oala de pământ,
Mâncăm de Anul Nou... An sfânt!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre acasă și sfinți, adresa este: