accidente şi prietenie

Când am lucrat ca fotograf la criminalistică, în Departamentul de Poliţie San Francisco, am văzut cea mai sângeroasă şi mai grotească parte a omului. Oameni împuşcaţi, tăiaţi de proprii lor prieteni, copii împrăştiaţi pe şosea în urma accidentelor etc. A fost dezgustător şi deprimant. Atunci m-am întrebat: "Unde e Dumnezeu?" Am început să detest atitudinea oamenilor cu privire la violenţă şi care aveau aceeaşi zicală: "Aşa a vrut Dumnezeu!"

citat clasic din Anton LaVey
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sportivii

Credeam că-i o persoană din aceeaşi categorie cu mine
Şi-am rămas aproape şocată
Când am descoperit că noua mea prietenă,
A fost, odinioară,
Campioana juniorilor din comitat la tenis.

Cum s-a putut întâmpla aşa ceva?
Prin ce accident am devenit
Prietenă cu o campioană?
Cum a fost posibil ca o campioană la tenis
Să fie prietena mea?

Nu era proastă. Citea cărţi.
N-a fost niciodată grosolană cu mine
Pentru că nu aveam aptitudini sportive.
Am decis să trec cu vederea
Trecutul ei nefericit.

Sportivii pot fi ok –
Mai târziu, am întâlnit poeţi

[...] Citeşte tot

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul: Ia povesteşte, măi, Gheorghe, cum a fost cu accidentul de maşină?
Gheorghe: Apăi a fost aşa: Noi am mers pe drum tăt înainte şi când drumul a luat-o spre stânga, noi tăt înainte.

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinucigaşul (In memoriam, pentru Mădălina Manole)

Cumul, de strigăte în timp, neauzite,
De suferinţe, fără de ieşire
În talazul minţii, diabolic în iuţire...
Cu prăvăliri, haotice-n simţiri zdrobite.

E lipsă de suport de ambient,
Cu rezultat fatal, în consecinţe
Şi false rezolvări, de suferinţe...
Sfârşit, prin anacronic accident.

E lipsa crasă de comunicare,
Ce ar spăla, reziduri de eşec
Păstrate-n sumbra capă, de "eveque";
Pe-ascuns exorcizată... în condamnare.

Vina-i acelui ce nu moare,
Ce este partener, amic, părinte...
Indiferentul, făr' de har, ce minte...
Ei niciodată, nu au vină, de întâmplare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Heywood Floyd contempla gânditor panorama în continuă transformare a minunatei planete, aflată la o distanţă de numai şase mii de kilometri şi pe suprafaţa căreia nu va mai putea să se plimbe niciodată. Ba ironia mergea încă şi mai departe: datorită celui mai stupid accident pe care-l avusese vreodată, se bucura de o sănătate excelentă, în timp ce practic toţi vechii lui prieteni muriseră.

Arthur C. Clarke în 2061: A treia Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În viaţa fiecărui om există o zi
specială în an. Anul acesta a fost
pentru mine, din nou, altfel.
Am suferit un accident banal,
piciorul drept este în gips.
Mă deplasez greu de ici până dincolo,
nu mă plâng pentru că am alături nişte
copii minunaţi, familia mea,
şi pe voi, prietenii mei virtuali.
Vă mulţumesc pentru tot, mi-aţi umplut ziua
cu mesajele voastre.
Vă iubesc, şi vă doresc tot binele din lume!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Ce altceva mai spune, agitatorul Guran?
Limbău (scoate un bileţel): Spune că puterea populară este... (Citeşte.)... o mocirlă puturoasă...
Vulpescu (scrie):... pu-tu-roa-să...
Lupoi (gânditor): Mocirlă ai spus?
Limbău: Mocirlă puturoasă, să trăiţi!
Lupoi: Ei, asta e grav! Pentru o asemenea definiţie antinaţională, Guran merită un accident de maşină... (Autoritar). Limbău! Du-te înapoi la cârciuma "Cocoşul Roşu"! Fii cu ochii şi cu urechile pe agitatorul Guran... Ia seama cum trece strada...
Limbău (vesel): A fost legionar! Traversează numai pe verde...
Lupoi: Nu contează! Am rezolvat eu cazuri mult mai grele la intersecţie!
Limbău: De ce la intersecţie?
Lupoi: Pentru că acolo se intersectează interesul egoist al agitatorului Guran cu interesul meu naţional! (Ridică receptorul): Alo, Georgică! Trimite-l urgent pe sergentul Beşleagă, cu camionul, la cârciuma "Cocoşul Roşu"... (Pauză.) Poftim? Nu Drapelul Roşu! Cocoşul Roşu, am spus! (Pauză). Nu ştii unde vine? Nu se poate! Înainte era cârciuma lui Matache Răcoare... Acum Matache e la răcoare, iar cârciuma a trecut în gestiunea poporului. Îi spune "Cocoşul Roşu"...
Limbău: E pe Fundătura Belşugului...
Lupoi (la telefon): Da, da! E acolo!... La intrarea în Mahalaua Revoluţiei de la 7 Noiembrie... (Apăsat). Am spus 7 Noiembrie! Atunci a avut loc Revoluţia din Octombrie! (Pauză.) Nu, prietene! Comuna din Paris este altceva! Altă revoluţie, altă mahala! (Pauză). Şoferul să fie cu ochii pe agitatorul Guran. Atenţie! E bine camuflat... Are nasul roşu, dar nu e comunist. E legionar! Când agitatorul Guran va trece strada, camionul nostru să-l ia... (Pauză) Nu în cabină, Georgele! Să-l ia pe capotă! (Pauză). Beşleagă ştie lecţia. A repetat-o de zeci de ori. A învăţat asta la şcoala de şoferi. (Pauză.) Nu contează cine are prioritate... (Serios). Georgică! Interesul naţional e mai presus de codul rutier...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Marty, se pare că până aici ne-a fost! Vreau doar ca tu să ştii că eşti un prieten cum rar întâlneşti!
Marty: Mulţumesc, Alex! Eşti un prieten adevărat!
Alex: Şi sunt sigur că nu te vei supăra când o să îţi spun...
Marty: Ce anume? Ce să îmi spui?
Alex: Ţi-am spart iPod-ul!
Marty: Cum?
Alex: Butoanele erau aşa de mici! Mă scoteau din minţi!
Marty: Ce oroare!
Alex: A fost un accident!
Marty: Te omor!

replici din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac

Mă îngroş de viaţă, ca inelele de pom
Şi mă răsfir în minţile de cunoscuţi, prieteni.
Mai pic, prin accident, de frunzele căzute, dorm
Şi mă dau fruct, sau con... de umbră, mă amestec ceteni.

Îmi pun platane, să mă încânt din pliscuri
Şi rădăcini m-afund în amestec cu de-ai mei.
M-agăţ sămânţă, să nu pierd lumina de pe piscuri
Şi-mi privesc umbra în fel şi chipuri, ard scântei.

Mă îndoiesc de atâtea vânturi, că n-am scut
Şi mă mai frâng, dar rămân drept, ramuri îmi strâng
Încet, încet mă umplu scorburi tot... Un început
De gol, ce-o fi o zi, un ciot, ce ploile îmi plâng.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident de... măgar

S-a întâmplat un tragic accident,
Banal şi pot să zic chiar foarte rar,
Când soacra lu' Ion (şi el prezent)
Mortal a fost lovită de măgar,

Şi-atâta jale pe bietul Ion
Şi plânsete pe ţaţa Maricica
Încât s-a dat în şapte sate zvon:
Măgaru' a ucis-o pe mămica(!)

Aşa că, n-a trecut de miezul zilei
Şi-atâta lume-n jurul casei lor
S-a adunat, dar, la aflarea ştirei
Acestui accident îngrozitor,

Însă Ion avea nedumerire
Văzând puhoiul ce intra-n ogradă,
Că soacră-sa, a dracului din fire,
Avea prieteni mulţi şi-nc-o grămadă(!?)

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ameţitoare hotărâre

Mă iau de azi de băutură
C-am mai avut de obicei;
Să am mirosul spirt de gură,
Prieteni mulţi, multe idei.

Aşa-m şi locul la tribună;
Pot să vorbesc tot fără şir
Şi de greşesc ţuica-i nebună,
Iar de mă pierd tot nu-i vreun fir.

E mereu rost de veselie
Că orice glumă-i ca o perlă;
Accident... e-o psihopatie
Şi de-i omor tot scapi de gherlă.

Nici de muncit nu e nevoie
Că oricum nimeni nu te ia;
De-i luni, marţi, miercurea, o joie
Şi vinerea-s... tot sâmbăta.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kevin: Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai suport. Putem... Putem, te rog, să vorbim despre pata enormă de pe covor? Dansăm în jurul ei de aproape 2 ani, şi mă înnebuneşte. Poate de-aia sunt nervos mereu. Nimeni n-o spune cu voce tare, aşa că trebuie s-o fac eu. Accidentul a fost din vina mea. Asta e din vina mea. Eu şi cu băieţii eram în oraş şi petreceam după meci. Prietenul meu Andy era pilit. Am încercat să-i iau cheile. S-a enervat. Mi-a fost teamă să nu par moale, aşa că am condus eu. Eu am condus. Asta e. Eu sunt de vină. Eu am făcut-o. Universul nu a conspirat la asta. Planetele nu s-au aliniat împotriva mea. Vă rog, poate cineva s-o zică tare? Eu am fost de vină!

replică din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme

... am o rătăcire de creier
aproape hipofizară;
mă pierd în hormonii de-o vară
de pe-o pajişte caldă, aurie,
lângă un cântec de greier
şi mă frige nisip, aproape mă arde
un fulger de-o ploaie-torent
ce mă-mbie
... şi îmi şterg armament,
tot în verde
de-o pădure... în tranşeu rătăcesc bulevarde
şi n-am vrute dezmierde.
... guguştiucul adie
fluierându-şi şi aripi să-şi cheamă pereche,
iar eu am o veste de moarte;
am pierdut rău de tot,
mi-a picat azi din tren prietenie
şi-acum cer mă desparte...
şi-s la mare în port,
sau pe stânci lângă epava roşcată de veche.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Te mai întreb un singur lucru, Luci, apoi nu te mai deranjez. Ce-ai zice dacă i-aş întreba pe vechii tăi prieteni, Alex şi Nis, despre ce s-a întâmplat atunci?
Lucian: Atunci... Când?! Nu înţeleg... Ce anume să-i întrebi pe ei doi şi de ce?
Lia: Ştii tu... Atunci, când ai avut acel accident.
Lucian: Ah, despre asta era vorba... De ce să-i întrebi? Doar ca să verifici dacă ţi-am spus sau nu adevărul?
Lia: Nu tocmai. Să zicem că aş vrea să aud şi versiunea lor, pe care mai apoi s-o compar cu a ta, să vedem dacă se potrivesc. Presupun că ei ar trebui să ştie despre ce este vorba, doar sunteţi de mult timp prieteni, iar la navă aţi lucrat întotdeauna împreună.
Lucian: Păi... S-ar putea să ştie. Sigur că la "Pacifis" am lucrat mereu împreună. N-ai decât să-i întrebi; treaba ta.
Lia: Sigur, aş putea să-i întreb, dar n-o voi face, pentru că am încredere în tine, în ceea ce mi-ai spus, doar ai dovedit astăzi cât eşti de sincer şi nu cred că ai avea vreun motiv să-mi ascunzi adevărul.
Lucian: Repet: Treaba ta, faci cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bicarbonat de sodiu

Brusc, o nelinişte...
Ah, ce nelinişte, ce greaţă de la stomac răbufnind în suflet!
Şi ce mai prieteni am avut!
Şi cât de goale toate oraşele pe care le-am străbătut!
Şi ce gunoi metafizic toate inteţiile mele!

O nelinişte,
O întristare a epidermei sufletului,
Un fel de a-ţi lăsa braţele să cadă la apusul efortului...
Reneg.
Reneg totul.
Reneg mai mult decât totul.
Îi reneg prin foc şi sabie pe toţi Zeii şi negaţia lor.

Ce-ar putea să-mi lipsească, de simt că-mi lipseşte ceva în
stomac şi
în circulaţia sângelui?
Ce ameţeală vidă îmi istoveşte creierul?

Ar trebui să iau ceva sau să mă sinucid?

[...] Citeşte tot

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cireş - Yames de şapte

(diptic, triptic şi încă un pic)

1.

Floare de cires

Când spui că ţi s-a făcut de trandafir
Eu înţeleg că ai în tine-un sictir
Într-un labirint haotic şi fără fir

Pelerinul aprinde un amnar
Jucătorul aruncă un zar
Visătorul visează
Gânditorul gândeşte
Pasărea cântă
Câinele latră
După cum îi este dat fiecăruia
Să existe-n existenţa aceasta trecătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean (necrologul lui Jonathan): Johnathan Trager, cunoscut producător al televiziunii ESPN, a decedat aseară în urma pierderii sufletului său pereche şi a logodnicei sale. Avea treizeci şi cinci de ani. Om blând şi cu un comportament obsesiv, Trager nu s-a dovedit niciodată a fi un romantic incurabil. Dar în ultimele zile din viaţa sa, a ieşit la iveală o latură necunoscută a sufletului său. Această nouă persoană cu trăsături oculte şi-a căutat într-o manieră demnă de Agatha Christie sufletul pereche, o femeie alături de care a petrecut doar câteva ore preţioase. Din păcate, îndelungata căutare s-a încheiat sâmbătă seară, într-o manieră irevocabilă, un eşec total. Dar chiar şi după această înfrângere, curajosul Trager a rămas credincios ideii că viaţa nu este doar o serie de accidente lipsite de semnificaţie sau coincidenţe. Nu, nu. Viaţa este, mai degrabă, un goblen ţesut din momente delicate, care culminează cu dezvăluirea unui măreţ plan divin. Întrebat despre pierderea prietenului său, Dean Kansky, câştigător al premiului Pulitzer şi directorul ziarului New York Times, l-a descris pe Jonathan ca fiind un altfel de om în ultimele zile de viaţă. "Vedea lucrurile mai clar", a spus Kansky. În cele din urmă, Jonathan a realizat că dacă vrem să trăim în armonie cu universul, trebuie să credem cu toţii în ceea ce grecii numeau "fatum", ceea ce numim noi astăzi "destin".

replică din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia

... ce-n urmă-i, nu-i trăit banalul, doar naturalul în rutină,
parcă se concentrând în seve, scântei, ia luciul de patină,
se-mbracă de-un fior, parfum mai abitir decât prezentul,
devine o poveste, mit, tot mai frumoasă-n ce-i absentul,
cum cauţi pe ecranu-aprins, de pânză alb, în sala goală
imagini dintr-un film rulat; pe bănci elevul de la şcoală
-ce poate n-o iubea şi-acum se-anină-n neştiute chipuri-
privindu-se-n câte-o ocheadă şi catalog... Sunt multe clipuri
ce se adună, se păstrând uitate-n cufăr, plin-mistere
prin grotele-n pictat rupestru în galerii de emisfere,
unde îi ai -şi reci- părinţii, suflet topit în palme calde,
vacanţele-n nisip la mare, stropite fete de smaralde
căror le-atingi cosiţe fine şi moi de-un lustru umezit
şi buzele pe piele-n bronz se-nfiorând de-amor trezit...
Sau te pierzi iar printre colegi -de-abia văzuţi la nou servici-
şi alţi la masă, la terasa din parc, râzând cu alţi amici.
... Mai sunt şi aventuri păgâne ce ţi-au pus viaţa în peril
cu suferinţa, acum trecută sub voalul timpului-exil;
scăpat de-nec, din accident, trăitul doar de azi pe mâine,
îngheţ de-o zi fără benzină pe stradă-n câmp, muşcat de-un câine,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul vieţii

Viaţa este ca o călătorie cu trenul, cu toate opririle, ocolurile şi accidentele. Continuăm, ne întâlnim cu părinţii şi credem că vor călători întotdeauna cu noi, dar la o anumită oprire vor coborî şi trebuie să ne continuăm călătoria fără ei. Dar vor fi mulţi pasageri în tren, fraţii, verii, prietenii noştri, chiar şi dragostea vieţii noastre. Mulţi vor ieşi şi vor lăsa un mare gol. Cu alţii nici nu vom observa că au renunţat. Este o călătorie plină de bucurii, dureri, salutări şi rămas bun.
Succesul constă în: a avea o relaţie bună cu toată lumea.
Marea enigmă este: nu ştim niciodată la ce oprire să coborâm.
Prin urmare, trebuie să trăim, să iubim, să iertăm şi să dăm mereu tot ce putem! Pentru că atunci când vine momentul în care trebuie să coborâm şi locul nostru este gol, ar trebui să rămână numai gânduri frumoase despre noi şi să călătorească pentru totdeauna în trenul vieţii!!!
Îţi doresc ca şi călătoria ta să fie mai frumoasă în fiecare zi, să ai mereu dragoste, sănătate, succes şi bani cu tine.
Multe mulţumiri tuturor călătorilor din trenul vieţii mele!!! Oamenii puternici ştiu cum să-şi menţină viaţa. Chiar şi cu lacrimi în ochi, poţi spune zâmbind: SUNT OK. Postez doar pentru a spune: E frumos că existaţi.

Adăugat de Marius Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!