adevăr şi pacienţi

Nina (pornind reportofonul): Eu sunt gata pentru interviu! Pot să-i pun prima întrebare?
Gigel (zgâlţâind pacientul): O secundă! Văd că nu porneşte!... (Pauză.) Mi-ar trebui o manivelă...
Mişu: Grăbiţi-vă, oameni buni! Tipografia aşteaptă!
Gigel (serios): O secundă! (Către Iordan.) Doctore! Fă-i repede nişte electroşocuri...
Iordan: Nu se poate! Aparatul a rămas la spital...
Gigel: Nu-i adevărat! Aparatul e în maşină! Caută în portbagaj! Lângă trusa mea de scule...
Iordan: Aparatul acela e stricat, şefule! (Examinează pacientul.) Îmi pare rău. Nu pot să-i fac electroşocuri...
Gigel: Atunci dă-i repede două palme!
Iordan: Nu se poate! Metoda aceasta nu este avizată de Ministerul Sănătăţii...
Gigel: Dumnezeule! Câtă birocraţie! La o parte! Lasă-mă pe mine!...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicii sunt în stare să cimenteze atât de bine confuzia pacienţilor cu ajutorul medicamentelor şi teoriilor, încât aceştia nu-i mai deranjează. Ei spun pacienţilor că ţipătul nu este bun pentru ei, că au nevoie de linişte, dar în realitate medicii trebuie să elimine strigătele, pentru că ele le amintesc de propriile dureri pe care le pot evita cu ajutorul teoriilor. De aceea apar în halate albe şi prescriu tablete, pentru a domestici pacienţii. Îi fac mici şi neajutoraţi, iar aceştia vor rămâne mici şi neajutoraţi, pentru că li s-a furat şi restul sentimentelor şi astfel toată demnitatea, pentru că au fost împiedicaţi pentru totdeauna în drumul lor spre adevăr.

Alice Miller în Căderea zidului tăcerii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Alex Karev: Întotdeauna le spun adevărul pacienţilor mei. Este ceea ce mă caracterizează, însă nu cred că acest lucru mă face un medic impasibil. Ceilalţi colegi incearcă să le dea speranţe pacienţilor care nu se vor vindeca niciodată. Poate sunt un nenorocit, un ticălos sau un parazit aşa cum spun toţi, dar cel puţin nu îi mint. Este singurul lucru pe care nu-l fac.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dacă tu ai să găteşti, eu ce-ar trebui să fac între timp?
Lucian: Nimic. Doar să priveşti. În plus, mai putem discuta.
Lia: Nu cred că-mi convine varianta asta; pare plictisitor.
Lucian: Nu-i adevărat. Ai făcut destule pentru mine zilele astea; acum e timpul să stai liniştită. Şi ar trebui să fii obişnuită cu aşa ceva, doar asta face de obicei un terapeut: Stă de vorbă cu pacienţii, pune întrebări, îi ascultă cu atenţie şi le dă sfaturi utile.
Lia: Ai dreptate, însă acum nu sunt aici în calitate de terapeut, iar tu nu eşti pacientul meu; ai fost al doctoriţei noastre, nu şi al meu. Şi ţi-aş dori să nici nu ajungi vreodată.
Lucian: Aşa sper şi eu. Deşi nu cred că m-ar deranja prea mult acest lucru.
Lia: Să nu-ţi închipui că ar fi o plăcere să fii pacinetul unui psihiatru.
Lucian: Dar al unui psiholog?
Lia: Nu încerca să întorci lucrurile în favoarea ta, pentru că e cam aceeaşi chestie.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să evităm să fim seduşi de înalta tehnologie. Noi, psihiatrii, ar trebui să reprezentăm nişte modele prentru colegii noştri, cărora să le demonstrăm cum răbdarea, înţelegerea şi compasiunea ajută atât medicul cât şi pacientul. Acordând mai mult timp discuţiei, învăţării, trezirii speranţei în vindecare, calităţi aproape uitate, ar trebui să facă din noi un exemplu viu pentru colegii noştri de breaslă. Tehnologia este un instrument excepţional în munca de cercetare, pentru a promova înţelegerea bolii, dar ea nu va putea înlocui niciodată acele caracteristici personale ale unui medic adevărat.

citat din Brian L. Weiss
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: Întotdeauna pacienţii noştri ne spun cum ar proceda ei ca medici. Coase-mă acolo, pune un pansament pe rană şi trimite-mă acasă. Când nu cunoşti prea bine problema, şi nu înţelegi cauza care stă la baza acesteia sau pur şi simplu nu înţelegi cât de gravă este plaga respectivă, îţi este uşor să vii cu o soluţie imediată. Primul pas spre o vindecare adevărată este descoperirea afecţiunii exacte. Dar oamenii nu vor să audă acest lucru. Se presupune că trebuie să uităm trecutul care ne-a condus aici, să ignorăm complicaţiile care pot apărea pe viitor şi să optăm pentru o vindecare rapidă.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Gata, campionule? De abia acum ai ieşit de la Lucian? Parcă ţi-am spus să stai doar puţin.
Mihai: N-am uitat. Să ştii însă că vizita mea nu l-a deranjat. Din contră, i-a făcut mult bine, aşa că n-ai motive să mă cerţi.
Stela: Poate... Însă nu ştiu ce va spune Nis când te vei întoarce, văzând cât de mult ai stat cu şeful lui; doar ştii bine că lui nu i-am dat voie deloc, nici măcar puţin, deci, nu e corect faţă de el.
Mihai: Las' că mă descurc eu cu Nis. Nu mi-e frică de el. N-are decât să spună ce-o vrea. Nu mă sperie pe mine, oricât de înalt ar fi. Poate invers.
Stela: Ştiam că nu eşti fricos, însă nu-i corect faţă de ceilalţi.
Mihai: De ce nu?! Doar le vei da şi lor voie să-l vadă, în curând, nu-i aşa?
Stela: Nu foarte curând. Alex e acolo?
Mihai: Nu. A ieşit când am intrat eu. A fost un adevărat cavaler. M-a lăsat să discut în linişte cu Luci. Presupun că e împreună cu ceilalţi acum, pe puntea principală, deci, mă duc şi eu la ei.
Stela: Bine, Mihai. Eu intru la pacientul meu. Dacă nu-i Alex acolo, nu-i bine să-l las singur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Se pare că stai foarte bine cu sănătatea.
Lucian: Da, nu mă pot plânge. N-am avut probleme la acest capitol. Cel puţin până acum.
Stela: Asta-i foarte bine pentru tine. Şi sper, spre binele tău, că nu vei avea nici în continuare astfel de probleme, pentru a nu fi nevoit să ai de-a face cu doctorii, cei aşa, ca mine.
Lucian: Din nefericire, nu toţi doctorii sunt aşa, ca tine. Dacă ar fi fost astfel, ar fi fost foarte plăcut. Tu eşti minunată!
Stela: Nu face astfel de afirmaţii. Încă nu mă cunoşti prea bine. Întreabă-l pe Alex, el ştie; a avut deja de-a face cu mine...
Lucian: Încă mai are probleme? Credeam că s-a rezolvat.
Stela: Nu definitiv. Deci, nu mai are probleme, nu serioase, dar nu strică dacă-l mai ţin un timp sub observaţie. Un scurt control medical nu strică niciodată.
Lucian: Asta, da, e adevărat. Ascultă, scuză-mi indiscreţia, dar între voi doi e ceva, sau numai mi se pare mie? Adică... Am impresia că în ultima vreme sunteţi cam apopiaţi, ca să mă exprim aşa; şi nu pare a fi o relaţie ca între medic şi pacient.
Stela: Ah, Luci, chiar eşti indiscret, dar cred că ţie-ţi pot spune. Deci, da, ai dreptate, nu te-ai înşelat. Între noi doi s-a înfiripat o relaţie, ceva mai mult decât doar amicală, sau colegială şi nu e deloc una "medicală". Am descoperit că avem multe în comun, deci, ne potrivim, ca să mă exprim aşa...
Lucian: Şi era nevoie ca Alex să aibă probleme cu sănătatea, să devină pacientul tău, pentru a vă da seama de acest lucru?
Stela: Da, ca să vezi, ce ironie... A trebuit ca Alex să aibă nevoie de ajutorul meu, de intervenţia mea, pentru ca să ne dăm amândoi seama că ne potrivim cât de cât unul cu celălalt.
Lucian: Şi aveţi intenţii serioase în legătură cu relaţia voastră?
Stela: Încă nu ştiu nimic sigur, Luci, dar te asigur că dacă vom avea de gând ceva, vă vom anunţa pe toţi, nu-ţi face griji; în special pe tine, comandante, în calitate de cel mai bun prieten al lui Alex.
Lucian: Da? Bine. Încă o dată, scuză-mi indiscreţia!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul (Dedicaţie Dr. Florin Aurelian Străoneanu)

Pasant imperceptibil în spaţiul citadin
Îşi dedicând tot haru-n ruralul cabinet,
Cu haina ades pe umăr se aplecând aldin
Îşi cară-n pungi din fişele-ntocmite berechet.

Din neiertată eroare de-un aşa-zis program
Se pierde în steril din Hipocrate-n scrib
Plin de comunicate, raport la kilogram...
Cum pacient dentistul şi-ar vindeca prin ştirb.

E plin de carte suşă de diagnostic, cură,
Dar e polivalent ca o enciclopedie,
Pasionat de-a şti; istorie, cultură,
De animale, ţări, credinţe... E-o Messie.

Un timid incurabil preferă să cedeze
Şi bani şi adevăr la mult tupeu, la ură...
Îşi face meseria cu daru-i să trateze
Şi trupul prigonit şi suflete ce-ndură.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoză?!

Sunt vizitator
într-un ospiciu
cu personaje tot cât un popor
şi circumferinţa cât o vamă;
unde cu toţii ţipă din interior
că se simt bine,
da-ntr-o nebunie de-o psihoză maniacală în plin exerciţiu
de convingere a deţinerii adevărului de pus în ramă,
stând atârnaţi să pavoazeze pământul cu reclamă,
fiindcă pe-afară ca un mărăcine
plin de ţepi, mai mult un fel de-aruncător de săgeţi
otrăvite de către nişte aşa-zişi isteţi
-spune masa de pacienţi
gesticulând, ţipând-
se practică nedreptatea închipuită... dup-un bolnav tipic,
fiind locul unde nu-i nici vorbă de vreun diagnostic
sau e refuzat ostentativ! Cu toţii-s genii, sunt potenţi,
deci vindecarea nu se vrea, că-i lumea lor... şi-i din străbuni, se pogorând!

Deci se practică cu succes medicina într-un soi de decadenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superficialul

Ciudată-i moda, fals e stilul
Ce-şi promovează-n sârg facilul,
Creând trunchiată calitate
Pretinsă-n popularitate.

Devotament e ipocrizie,
Exemplu de diplomaţie
În reuşitele puterii
Predestinate strict averii.

Opozanţi nu sunt adversari;
Se reciclând în demnitari
Mascaţi în zilnic rol de bal,
Pledând onestul teatral.

Opiniile sunt induse
În minţi scurt-circuitat reduse
În subiecte comandate
De analişti... fabricând date.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relicto corpus

Am parcă evitat tragismul să nu-mi inspire an ce-ncepe,
Să nu mă năpustesc cu suflet rănit, să-i caut oblojiri
Cu leacuri noi de vorbe goale l-atâtea plinuri de-amintiri
Copilăreşti, vizionante despre trecuturi... Printre otrepe!

Dar părcă ură, ne voită, se urcă-n mintea-mi prinsă-n mreje
Printre minciuni care se poartă din poartă-n poartă adevăr,
Spus fără noimă -martor mort- "că nu-şi iubeşte fir de păr"?!?...
Şi-adulat propriu, brusc, se schimbă... Din drept în cancer, în vârteje!

Simbolul vieţii scris pe pânze celuloidice, crez, tot
Se risipeşte-n dos de palmă -ce-ar fi fost mângâieri perfide-
Şi ascunsul hâd iese din mâzgă, tentaculează din firide
S-omoare cast, pentru avut! S-ascundă idol lumii... Mort!

Ca-ntr-un conclav de adulatrii ce nu i-au fost nicicând aproape,
Apar din neguri -gând rapace- duhovnici fără spovedire
Ce-ar adora văduvei "scumpe" să fie ei noua proptire...
Ţinând ison ca tot să ardă; emulul iute să-l... "Îngroape"!?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Păi, mi-ar plăcea să te ajut, mamă, dar am o întâlnire astă seară.
Evelyn: Deci este seara păpuşii gonflabile la Stadionul Dodger?
Alan: Nu, chiar am o întâlnire. Iar păpuşa a fost un cadou haios de la un pacient.
Evelyn: Dar tu Charlie?
Charlie: Am încercat-o o dată, dar prefer o femeie adevărată.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!