Citate despre adevăr și urâțenie
citate despre adevăr și urâțenie (inclusiv în versuri).
Nu cred că aș ține la francezi dacă nu s-ar fi plictisit atât de mult în decursul istoriei lor. Dar urâtul lor e lipsit de infinit. E urâtul clarității. E oboseala de lucrurile înțelese. Pe când nemții consideră banalitățile onorabile ca substanță a conversației, francezii preferă neadevărul bine spus unui adevăr rău formulat.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel ca și un cancer neinvestigat, ura corodează personalitatea și se hrănește cu unitatea sa vitală. Ura distruge sentimentele și valorile individului, se hrănește cu obiectivitatea sa. Astfel, ura îl convinge pe om ca urâtul este frumos, adevărul minciună și minciuna adevăr.
citat din Martin Luther King
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecătorul care din minciună face adevăr, este alchimistul care pune la temelia unei societăți urâțenia sa sufletească!
Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să mă gândesc la cele 19 luni trecute în închisoare. E ceva atât de străin de gândul meu, de soarta mea adevărată îndreptată spre libertate, încât nu-mi recunosc nicio rudenie, nicio afinitate, nicio coincidență între mine și cele prin care am trecut. Zadarnic am încercat să integrez acest timp în sensul vieții mele. Am vrut să-i găsesc un rost, o explicație. Mă amăgeam când pretindeam că e o mare experiență ce-mi putea folosi. Nu mi-a folosit toată urâțenia și murdăria și comicăria decât să mă delimiteze și mai bine, să mă smulg din ea.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să contești unui scriitor dreptul de a face o operă poetică sau realistă înseamnă să-l silești să-și schimbe temperamentul, să-i tăgăduiești originalitatea, să nu-i îngădui să se slujească de ochii și de inteligența cu care l-a dăruit natura. A-l învinui că vede lucrurile urâte sau frumoase, mărunte sau epice, fermecătoare sau sinistre înseamnă să-l învinuiești că este așa cum este și că nu are o viziune la fel cu a noastră. Să-i lăsăm libertatea de a înțelege, de a observa, de a plăsmui după cum îi va plăcea, cu condiția să fie un artist adevărat.
citat clasic din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te minți singur. Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui și să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealaltă. Iar dacă nu respectă pe nimeni, nici nu poate iubi pe cineva, și astfel, neiubind pe nimeni, ca să se afle în treabă sau ca să-și omoare urâtul, se lasă în voia patimilor și ispitelor trupești, și, stăpânit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi între el și un animal?
citat celebru din romanul Frații Karamazov de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trâmbița judecății din urmă sune când va vroi; eu am să vin, cu această carte în mână, spre a mă înfățișa înaintea judecătorului suprem. Voi striga cu glas tare: Iată ce am făcut, ce-am gândit, ce am fost. Am spus binele și răul cu aceeași nepărtinire. N-am trecut sub tăcere nimic urât, n-am adăugat nimic frumos, iar dacă s-a întâmplat să pun vreo înfloritură fără importanță, asta este numai pentru a umple un gol prilejuit de cusururile memoriei mele; se poate să fi luat ca adevăr ceva ce știam că ar fi putut fi devăr, niciodată ceva ce știam că era fals.
Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru întuneric
După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină, și din spasmul agoniei de lumină împrumuți aspecte noi monotoniei.
Întuneric... Întuneric... Întuneric!...
Cu veșmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrățești o noapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric...
Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumusețea cu urâtul și-ntregești prezentul cu trecutul, când nimicul și cu totul făceau una...
Ca o pleoapă obosită, sub povara unei lacrimi incrustate între gene, tu te-nalți și te cobori alene, alternând asfaltul cu Carrara!...
Întuneric - frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu păcatul și cu crima - tu ești ritmul infinitului și rima, ce ne legi în somn cu veșnicia.
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Este o adevărată provocare să nu te lași contaminat de urâțenia și de răutatea unora, dar și satisfacția reușitei este pe măsură!
citat din Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru că nu le-am privit niciodată cu adevărat, nu ne-am îndreptat niciodată atenția asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate. Încercați să creați numai lucruri frumoase, nu aduceți la viață nimic urât. Nu aveți prea mult timp și nu aveți nici multă energie de pierdut. Având o viață atât de scurtă, având o sursă de energie atât de mică, este pur și simplu stupid să o pierdeți în tristețe, în furie, în ură, în gelozie. Folosiți-vă energia în iubire, folosiți-o în acțiuni creatoare, în prietenie, în meditație; îndreptați-vă spre ceva care să vă înalțe. Și cu cât vă înălțați mai mult, cu atât întâlniți mai multe izvoare de energie care stau la dispoziția voastră. Depinde numai de voi.
Osho în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram urât și demn de dispreț o știu, o știam și atunci dar sub urâțenia și mizeria aceea se ascundea un suflet care voia să știe, sa cunoască adevărul, să se îmbete de lumină, iar sub pălăria aceea unsuroasă și în capul ciufulit se afla un creier care voia să înțeleagă orice idee și, mai presus de orice, să raționeze și să viseze, o minte care începea să observe ceea ce alții nu văd și se hrănea dintr-un loc în care cei mulți nu găsesc decât gol și pustiu. De ce nu m-a înțeles nimeni, de ce nu mi s-a dat ce mi se cuvenea de drept?
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un temperament liniștit și voios, izvorât dintr -o sănătate deplină și dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare și dreaptă, o voință cumpătată și blândă și în urma ei o conștiință curată acestea sunt însușiri pe care nici avuția, nici rangul nu le poate înlocui. Căci, lucru adevărat, ceea ce este fiecine pentru sine însuși, ceea ce-i rămâne și în singurătate și ce nimeni nu-i poate da nici lua, este pentru dânsul mai de căpetenie, decât ceea ce posedă sau decât tot ce poate fi el în ochii altora. Un om de spirit, în deplină singurătate, are o petrecere foarte bună cu propriile sale gânduri și fantezii pe când un cap tâmpit nu poate scăpa de chinul urâtului nici cu cea mai felurită schimbare de societăți, priveliști, plimbări și petreceri. Un caracter bun, măsurat și blând, poate să fie mulțumit în împrejurări strâmtorate; pe când cel lacom, pizmuitor și răutăcios, nu va fi mulțumit nici în mijlocul tuturor avuțiilor.
citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la adevăr și urâțenie, dar cu o relevanță mică.
Trezire
M-am trezit dintr-un
somn în care visasem mult,
în episoade - viața mea.
Fiecare anotimp - un episod.
Fiecare an - un episod.
Cel mai urât lucru
a fost, că nu puteam să mă trezesc
din acest lung somn.
Cineva îmi lipise ochii
Și nu vedeam în jur,
decât cu ochii ascunși
ai minții.
Nu vreau să mai dorm.
Nu-mi plac visele când
se transformă în adevărate
coșmaruri...
Îmi place viața mea așa
și va fi și mai bună,
Căci sunt trezită din somnul
greu în care intrasem....
[...] Citește tot
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calificat speranță
De ce-i credința în sublim?
Că ochiul meu îl atestează
Și orbi n-am ști ce să iubim...
Atunci, urâtul cum cutează?
Deci dacă este și urât,
Înseamnă că-i dorit urâtul...
Aș vrea să știu de cine, cât?
Și de-i mai mult... Mai mult de cât-ul?
Că este și neobservat,
Trecut fără vreo importanță,
Cel mai puțin de timp uzat...
O fi el acul de balanță?
E adevărat?... El e... o speranță?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Experiențe fără concludențe...
E lipsa, existență?
Potența-i, impotență?
E lucrul, energie?
E masca, efigie?
Trăitu-i, evidență?
Amoru-i, dependență?
Ce-a fost, o să mai fie?
Cantata-i, elegie?
Întoarcerea e, nou?
Răspunsul e, ecou?
Dorința-i, reciprocă?
Neștiința, se invocă?
Urâtul e, frumos?
Ce-i sus, poate fi jos?
La crimă este, leac?...
Pedeapsa-i an, sau veac?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topîrceanu și Mardare
Topîrceanu și Mardare
De paltoane au oroare,
Primul mereu se îmbrăcă-n
Vers ușor și elegant,
Plin de spirit și galant,
Celălalt, rămas pe-o cracă,
Se acoperă cu păr
Și rostește - să nu tacă
Un așa zis adevăr
În sunete guturale
Și-ascuțite ca pumnale,
C-a rămas sus cocoțat,
Dobitoc evoluat,
Din motive Ariene
Și plin de venin în vene.
Primu-așterne în balade
Când mai vesele, când triste
Viața cu ce-n poale-ți cade,
Fie flori, fie artiste,
El te-ncintă-n rapsodii
[...] Citește tot
poezie de Laurian Taler
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada inimii naive
stăteam în mansarda de fildeș, cuminte,
și remaiam neîncetat cuvinte,
iar îngerul-mi zicea: dă-i înainte
și nu lua la tunete aminte.
dar inima, frumoasa mea năroadă,
nu i-a ajuns pe geam să vadă
și gata în amoc să cadă,
a coborât desculță-n stradă.
întâi i s-a cerut o dijmă, nu prea mare,
ceva așa, ca taxa de parcare,
pe palma ei de loc sub soare
și un permis de-acomodare.
a întâlnit un bișnițar în cale,
vindea înfiorări carnale,
iar ea, naivă și cam bleagă,
pe loc s-a dăruit întreagă.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înșelăciune
Cât de păcat e că adevărul nu e de sine stătător,
Cu deget să-l arăți pe stradă, să îi atingi firul de păr,
Să fie atât de evident cum fără alb negru nu-i gri
Și niciodată tați și mame n-ar naște invers, din copii.
Sau ne autoînșelăm, că noi am inventat minciună,
Cum fresce antice îngropăm în strat de bidinea cu humă
De ce-i frumos, valoare, drept, cinste și harul de onoare...
Că suflet ce le-a pus pe zid, de-atât ascuns dispare, moare.
Este promis necugetat sau pus la cale doar să-ncânte
Cum vechi icoane din tipar se vânt sfințite că sunt sfânte
Și apa din butoi de plastic murdară de la măturoi
E sfânta pură de gargară ce-o lume-o crede... Un puhoi!
E bunul dat de un nebun pe o avere greu muncită
Din lumea lui de minți surori ce vând prostia iscusită,
Lăsând naiv încrezător, loial în crezul lui uman
Fără de scut... în remușcări se îmbolnăvind și fără ban.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul trăsnet
Scriu un poem trăsnet, ca Zeus,
Să nu poată fi evidențiat, că este periculos,
În Evul Mediu unii erau arși de vii pentru asta,
Am să spun că mereu suntem ipocriți, niciodată corecți,
Iar corectitudinea este mama tuturor crimelor.
Aud o rumoare. Lăsați frumusețea frazelor false,
m-am săturat, ca și de nudurile dezagreabile pe care
le expun unii pictori obsedați de urât, crezând că fac artă,
dar frumosul adevărat este pentru mine ca lichidul amniotic,
du-te, barbarule, la Florența, vezi Boticelli? Îl vezi?
Nu mai visați bani, visați femei frumoase, luați-le în grijă,
Amorul mișcă stelele, acum vor să cadă, cad de rușine,
Unde e polițaiul care arestează urâtul în viață?
Sunt orașe unde nu poți reveni, ia-le în stăpânire, fii țar,
Sultan, rege, împărat, dar modest și blând, a, nu poți?
Cum poate lupul să devină oaie?
Privesc prin fumul lulelei mele de pirat,
Vor veni în curând să mă ia frații mei mefistofelici,
Mai stai, clipă, mai stai. Aștept pe cineva la care țin foarte mult.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre adevăr și urâțenie, adresa este: