Citate despre aer și particule
citate despre aer și particule (inclusiv în versuri).
Nasul are încă raporturi cu materia, dar cu o materie mai subtilă ale cărei particule plutesc în aer.
Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la aer și particule, dar cu o relevanță mică.
Momente care așteaptă
astăzi s-a întâmplat
am fost trezit de
foșnetul clopotului de hârtie
brusc cotise spre
altă bătaie
totul a început să vibreze nou
aerul era o armată de particule
le vedeam sfere de jur împrejur
ea
șuiera învârtindu-se în glezne
desfăcea
sau era desfăcută
mi-am băgat toate cele zece degete
de la o mână în urechi
așteptam orice sunet
încolăcit în drum
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinergie
a scrie despre pădure
când tu ești asemeni vântului
ca și cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viață gândurilor
împleticit în ignoranță, pretenții egoiste
îți colorează așteptările,
esti convins că aerul
îți aparține,
în jurul tău repetițiile prind imaginea cuvintelor
ca pe niște cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra lui
Umbră trecatoare
S-a oprit tacită
Scoicile la soare
Marea-i pregătită
Urlă aerul în stânci
Apar duhuri sfinte
Melcii sunt pe brânci
Prin particule finite
Marea cu rumoare
Inspirată pregătită
Încălzită de la soare
De umbră ea profită
Spuma ei fierbinte
Valuri iuți o sparg
Umbra-i îmbrăcată
Și purtată -n larg
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rămâne
Aer prospăt după ploaie
Îmi pătrunde în odaie
Pe fereastră și îmi lasă
Izul său de amiroasă
Nici nu-mi vine să mai plec
Spre vreun monument aztec
Câtă liniște și pace
Împrejur mi se desface!
Și cobor ca într-un templu
dinăuntru. Să contemplu
Cum particula atestă
Milosârdia celestă;
Înțeleg că nu-nțeleg
Toată mila și iubirea
Creatorului întreg
Care copleșește firea
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cer cad îngeri
lumea e așezată strat peste strat
învelișul e zgâlțâit
aerul ninge cu virusuri
dezinfectantele sar de pe raft
străzile lungi n-au capăt
mă aud trecând prin neliniște
sentimentul fricii strigă după mine
iubirea se descompune în particule
unele mai lente
altele mai iuți
formând un conglomerat uneori confuz
pereții sunt mâzgâliți cu iluzii
unde lumina joacă printre umbre
ducem cu noi dragostea dincolo de suprafață
lipind-o ca un magnet de tâmple
stăm ațipiți mutând mereu secundele
din aerul plecat către moarte
ne facem că avem răbdare
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiroshima night
moment de eroziune:
nașterea zilei în care liniștea cuprinde
spațiul & aerul se dilată încet ca o sticlă de gheață.
în plămânii tăi ninge,
ca după o explozie nucleară.
momentul în care nu mai contează nimic:
urmează o iarnă lungă,
uitată pe ulițele unui sat bătrân.
în corpul tău,
lupii adulmecănd mirosul sângelui.
mergi pe străzi lungi unde deoparte și de alta
sunt aceste indicatoare cu semnele șterse.
pe străzile lungi unde înoți în uraniu.
încet,
descompunerea are loc / particule
de iubire & tristețe desăvârșesc ziua.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curgere
am fost particulă bozonică în apă de râu
pește tăcut pe fundul marilor oceane
vultur înalt cât albastrul măiastru pe creste
leu strivit de căldurile savanelor fără sfârșit
un bob de grâu din care a crescut o lume
negustor de viață bună la pahar
soldat uitat într-un post fără rost pe câmpul de luptă
spirale înșurubate tainic în mijloc piatra sfântă
înțelepciunea și cunoașterea universală
voi fi în toate vânturile și pădurile inventate
în aer, în foc, în apă și în pământ
nelegat de amăgiri în legătură cu tot
azi sunt Iov trecător cuminte printre lacrimi
ochi deschis spre lumina luminii
picioarele înghețate, mâinile fripte, trupul mâncat
am înțeles și totul acum e cristal
orice plecare e o nouă venire în jurul unui punct
până ajung să fiu eu miezul căutat în marile cărți
împrăștiat definitiv niciun loc de mormânt
un pumn de cenușă în spuma mării
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog
E rece, respirația mea
aburește fereastra
care dă spre orășelul compulsiv, deformează
perspectiva,
în jurul meu
obiecte cât să umple spațiul,
privirile absente ale unei pisici bibelou,
cărți luate de prin anticariate
umplând rafturi, rafturi,
cocktail de particule organice
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinoxul e un început
punctul de plecare este momentul în care ziua este egală cu noaptea
sau dacă vreți, când lumina are aceeași putere cu întunericul
după care semnul egal dispare și alunecăm într-o extremă
și acea extremă crescătoare se dedă la extremisme
lăsând spaima să inunde viața,
încât nici nu bagi de seamă când îți ajunge la genunchi
apoi mai sus la brâu, la piept, la gât
și când tragi spaimă pe nas
te trezești, dar e prea târziu, spaima te inundă
te sufocă, îți ia aerul
după care aparenta normalitate
revine triumfătoare arătându-ne un alt punct de egalitate
sau punct de inflexiune
pentru că egalitatea nu poate rezista
e ca la particulele elementare
ce se dezintegrează
instantaneu, odată cu nașterea
PS: mult timp după ce voi muri
voi uita că eram prieteni și o să trec să te bântui. din plictiseală.
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitor... prescurtat
Am curs azi lacrimi despre mine,
M-a luat un dor nebun de ieri;
M-am retrezit la vechi suspine
Când doar visam la primăveri.
O clip-am mirosit a june;
Cum aerul când zbori mereu,
Nimic la vis nu s-interpune...
Mereu e mâine, îs înger, zeu.
Am muzica din timp d-atunci;
N-o regăsesc pe zi ce trece,
Actorii-mi mor... le rămân prunci,
Dar nu-s la fel, fioru-i rece.
Prin parc, nu-i iarbă, e asfalt,
La școală, nu sunt bănci de lemn,
Castanul, nu mai e înalt,
Nu mai e mir, e undelemn...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și au numit-o Pământ
(Divorțul mondial) Varianta I
O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiași blestem,
Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forță, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,
Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înțelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut
Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbații lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre aer și particule, adresa este: