Citate despre alb și șotron
citate despre alb și șotron (inclusiv în versuri).
Joc
Începeam să mă topesc
în tot ce este firesc
și sfârșeam de tot să mor,
în al razelor decor.
Orb fiind fără lumină,
destinu-și găsi destină,
norocu-și găsi noroacă,
iar tristețea mea o joacă,
un șotron cu cretă albă,
insulară, lungă, slabă,
prin care săltând treceam,
pe când tu eram.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începe școala
Un șotron culcat pe stradă,
Copleșit de grea povară,
N-are cine să-l mai vadă,
N-are cine să-l mai sară...
Stă-mpărțit în pătrățele,
Conturate-n alb de cretă,
Ascunzând neliniști grele,
În tăcerea lui, discretă...
Oful n-are cui să-și spună,
Și-un regret acut îl doare,
Căci în ceru-i, nu răsună,
Ale pruncilor glăscioare...
Chicoteli și veselie,
Îmbrânceli și-alergătură,
Tihna străzii nu sfâșie,
Nu-i dau, jocului, măsură...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și șotron, dar cu o relevanță mică.
Șotron
vine ca o percuție
executată în tempo rapid
ziua când scad orele pereții aducerilor-aminte
iar ferestre rabatabile se deschid
atunci cand noaptea alunecă în firul de nisip
stau lângă solstițiul zilelor de vară
precum un câine legat de luna pătrată
și libertatea îmi simulează un șotron
peste care sar ultimii cai nepotcoviți
ceasurile ticăie rotund iar tu învârți
ruleta albă a morții placid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până tu, doamnă
Prin ochii tăi am zărit
Din piatra ce o păzeam
Să nu fiu reînflorit
Cerul ce mi-l auzeam
In nisipul decăzut
Orologiului-n urlet
De trăsnet făr'fulger
A beduinului-n vaier
In albul și-ntuneric
Pe filă-n dune de vers
Lâsând urmă-n tuș ce-l vărs
Să-nteleg ce e nimic
Care lumea-l adună
In sfântă mască strană
Ce ma lăsat o stană
Până tu doamnă
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa gravitației lacrimile sunt perfecte
și tu știi asta
mi-ai văzut durerile înălțându-se straniu
spre dincolo
.........................................
aici chiar nu contează cum se desenează lumile
nici cine se ocupă cu îmbinarea culorilor
.........................................
atât timp cât pot privi răsăritul ca pe o joacă
îmi văd de șotron
sar coarda
încalec norii albi
ca pe niște pur sânge arabi
din dună-n dună până în lună
apoi
sătul de atâta țopăit
între două înfloriri de cactus
ridic piramide
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de tinichea
Mă rostogoleam prin ceață,
un ghem
cu sângele stând în vene.
La un moment dat,
din ulița satului natal
numai amintirea șotronului
se desprinsese de minte
și ciobul alb
ca un dinte.
Împletită
cu poveștile auzite la bunica,
limba fiarelor
îmi venea să o vorbesc.
De ciocul berzei
ce-mi adusese
ani la rând
primăvara
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne, timp
Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ți-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în grații
Și eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Și i-am încredințat, Doamne,
Clipe, zile, nopți, dimineți
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundițele din panglică albă înnodate de mama
Și chiar șotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea școlii.
Eu de bună credință m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.
Și da, m-am întors,
Dar a dispărut șotronul
[...] Citește tot
poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui ce este
Nichita, ochii tăi de rouă
Scaldă iarba verde- n dungă...
Și mă plânge, și mă plouă
Cerul din vederea stângă...
Cu un cerc închisă-i luna.
Flori de-argint stau scrise-n păr.
Le citesc... Îmi e totuna
A ta lecție de zbor.
Șchiopătând, ajung din urmă
Punctul ce-ar putea să fie
Un miel rătăcit de turmă
În cel alb cub de hârtie...
Las sărutul să încapă
Pasu' întins pe un șotron
Și scobesc adânc, în talpă,
Rădăcina unui pom...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânări stinse
tot ce ține de moarte există
în mine și în lucruri
doar numele
poate face diferența
întâmplările sunt aproape aceleași
și nimic nu mă leagă de ziua
care sfârșește în mine
oamenii au uitat să mai salute
ba chiar și mersul pe jos
copiii habar nu au să joace șotron
în locul cheii de la gât atârnă oboseala
e o zi ca oricare alta în care
nu se mai întâmplă nimic...
azi a murit mătușa din partea lui tata
de la o vreme vorbea în somn
ultima dată am văzut-o în curtea
spitalului municipal
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea cade în bucăți
Lumea cade în bucăți,
Doamne, ce tristețe!
În spatele norilor,
Lumină va fi?
Soarele va străluci?
În povești intru cântând,
mângâierile tale visând,
tinerețile-mi regăsind.
Afară lumea arde,
străzile-s pustii,
petunia din străzi adiacente
suspină sub pirostii,
așteptând umilă noi calende.
Copilă sunt acuma,
nu știu ce este frica,
jucând șotron mărturisesc,
că fericirea am luat din coșul strămoșesc,
pentru a broda cu bucurie un mâine,
când toți vom face un cerc cu miez de pâine,
ce-n cer se va oglindi poimâine.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între atrii ninge-amarnic...
Între lacrimă și mine e o punte de suspine pe unde se plimbă corbii,
croncănind a iarnă lungă cu nămeți în partea stângă...
Între atrii ninge-amarnic, teama viscolește-n bernă,
un tic-tac rămas pe pernă mă anunță că sunt vie, doar în vers și poezie...
Cu dactilii și troheii joc șotron pe ritm de jale și cum am brațele goale
pun în vers o acoladă, vreo metaforă să vadă
că-am nevoie de cuvinte pentru ruga din morminte...
Șchiopătez printre ruine și prin ceruri clandestine caut novele vecine,
poate te găsesc pe tine, să te-atrag cât mai aproape și subit aceleași pleoape
să descopere lumină-ntr-o explozie divină...
Te-ntâlnesc la o răscruce, aleg calea ce ne duce dincolo de Calea albă
a Lacteii unde-n salbă se înșiră dezolanțe la gâturi de Babe Cloanțe...
Într-o clipă infernală, o consoană și-o vocală, într-o contopire-astrală
reînvie-n pielea goală într-un rai mai neconform, unde șerpii încă dorm...
E-o iluzie facilă renăscută-ntr-o idilă, într-o zi din vincer,
când din must nu am să cer, că a fiert mult prea devreme în oceane de dileme...
Între lacrimă și mine, crește-o punte de suspine
și-un covor de neputințe sub a vremilor sentințe...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron pe file
Hoinărind printre umbrele
Ce cădeau instant din slove,
In ziduri,.. satrapele
să ucidă versurile.
Ridicând o cărămidă
Aruncată de o pleiadă..
De critici de fațadă
Prea mari să se creadă.
Și am desenat un șotron
Pe caldarâmul filelor
Am început să sar zorzon
Cu al condeiului picior
Unul dintre cele două
Alb sau negru să joc vouă
Pe pătrate versurile
Ajungând în abisurile
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau sărutul timpului, înapoi
mă strâng
strada nu-mi mai este dreaptă, are colțuri
în ele sângerez, postez noaptea linii imaginare
la un calculator, orele sunt târzii, mă seacă
diminețile scot fum, din coșuri, care nu mai sunt
lipsesc lemnele, ferestrele tremură, gheață nu mai vor
cândva ascultam cum joacă șotron o amintire
pe strada sufletului ei, atunci trecea o înmormântare
langă gardul cu o ulucă, strambă
o urmă din mine o privea
este și acum cu mine, pe peretele alb, noaptea
o insectă se zbate
plasa păianjelui sugrumă trăirea, durere
nu vreau să fiu nici eu, nici tu, în ea
au adunat prea mulți dintre noi, în cifre, în conturi
în digiți, la o bancă, privesc noaptea
nu mai este nici strada a mea
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
Învăț să zâmbesc
sub cupola acestui imens circ albastru,
zâmbesc în la minor,
emotiv,
trupu-mi vibrează,
corzi ciupite de gâtul viorii
zdrăngăne materia timpului.
Explorez lumea
bucată cu bucată,
fibră cu fibră,
desprind carnea de pe oasele albe
peste caldarâmuri,
îmbrac umbra
spartă în cioburi
în rotundul șotronului
desenat pe asfalt
cu linii albe până aproape de asfințit.
Simt în nări izul tău
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Cuvintele dragi copii
sunt ca și niște jucării
mereu le alegem
pe cele mai frumoase
mai vesele
mai prietenoase
primul cuvânt
fără să-i facem nicidecum reclamă
este desigur
cel mai frumos,
"mamă",
îl rostim așa zi de zi
ca și cum o floare ar înflori
și acesta e doar un început
apoi urmează cuvântul "sărut"
pe care mama, dintre toate ales,
îl folosește cel mai ades
de dimineața până seara
când în brațe își strânge comoara
și-o îmbracă în picățele
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Tamaș (2011)
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și șotron, adresa este: