Citate despre alb și orhidee
citate despre alb și orhidee (inclusiv în versuri).
Apus
Duminică. Nu-i nimeni pe alee,
Și-n împietrita pace vesperală,
Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Altarul ei, un strat de orhidee.
Muiat în blânda florilor sfială,
Jos, soarele s-a mai oprit să steie,
Cele din urmă roșii curcubeie
Se frâng pe-o albă cruce sepulcrală.
...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orhidee poetică
Sangvinicul dor de vise
Îl prind în zbor peste ecoul, ad-literam și de neconceput,
Al feeriei cu aromă de orhidee -
Tu, floare cu petale amorțite de nefericire,
Să-mi recitești sacrul început,
Să-mi rostuiești misterul edemic pe acest pământ!
Poate fiorul fericirii îmi va încânta suflarea,
Să-mi pot pleca obrajii albi la rădăcina Ta,
Îngenunchindu-ți toți îngerii Cerului!
poezie de Lilia Manole (ianuarie 2014)
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melman: Ascultă, Mototo. Ai face bine să o tratezi pe această doamnă ca pe o regină pentru că tu, prietene, ai găsit femeia perfectă. Dacă aș avea vreodată norocul să întâlnesc o asemenea femeie, i-aș dărui flori în fiecare zi și nu orice floare, ai înțeles? Preferatele ei sunt orhideele, albe și micul dejun la pat... șase felii de pâine prăjită cu unt pe ambele părți, fără crustă. Așa le preferă. I-aș fi umărul pe care să plângă și cel mai bun prieten și m-aș gândi zilnic cum să o fac să râdă. Are un zâmbet superb. Ei bine, acestea sunt lucrurile pe care le-aș face dacă aș fi în locul tău.
replică din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și orhidee, dar cu o relevanță mică.
Poveste poleită cu argint
cerul îmbracă arborii cu straie albe
podoabe înstelate așează pe ramuri
orhidee înflorite zâmbesc la geamuri
gândurile iernii sunt fremătări dalbe.
poleită în argint grădina a încremenit
sub râu învolburat doar păstrăvii zburdă
iarna are rostul magic nu este absurdă
naturile își odihnesc destinul menit.
oameni de zăpadă au apărut în curți
copii se joacă veseli cu bulgării moi
ei nu știu de tristețe de griji de nevoi
sunt fii de cercetași ai vieții recruți.
nu poate fi știrbită iarna din noi
cu farmecele ei suntem mai avuți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adânc de Groapa Marianelor
Pe unde trece pasu-ți de zăpadă
cresc roșii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toți, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.
Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ți-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...
Și pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...
poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul onomatopeii
Ne ține, Doamne,-n onomatopee,
E-o stare ce ne-nalță în suprem,
E-un fel de zbor al păsării, extrem,
Printre petale roz de azalee...
Poetul e soldatul din tranșee,
Iar arma lui sofisticat poem,
Ne ține, Doamne,-n onomatopee,
Într-un amurg prelung, în recviem.
Suntem somați de-o dalbă orhidee,
Petala ei sonoră e-un fonem,
În transă, Miss, noi amândoi suntem,
Bătuți de-nmiresmate alizee...
Ne ține, Doamne,-n onomatopee!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul iubirii
Cu vinul iubirii mă-mbăt și te caut
Tu ești dulcea mea orhidee fragilă
În seri rămuroase cu câte un flaut
Din ochii tăi negri sub boare subtilă!
Tu-mi suni puritatea și ești Inocența
Și-mi lași bucuria să-mi spună Albastru
Ești plinul și golul, ești roza, absența
Tu-mi ești Nostalgia în dorul de astru!
Să-ntreb o emoție să știu cine ești?!
Ești cântecul straniu, chitara din mine.
Și cazi din cuvinte-n petale-povești
Cum pasărea ibis pe dalbe lumine!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baletul Luminii...
Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Și cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.
Mă-ntreabă o șoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Și-n mine m-afund să-ți dansez, fermecată.
Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Și-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ți torn în pocale!
Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăiești în palat
În care să intru mai cer și îți bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de dor
ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau crește ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea
ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre aburește
un câmp de roșii albastre dorințe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineața grâul copt pe furtună
ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușcata
mea se bronzează în geam
lângă orhideea cu flori albe
chicotesc bondarii intrați
nes
pus
de ușor într-o cană cu apă călduță
spre fierbinte
mușcata îi simte îngândurați
îngrijorați de polenul
care le provoacă alergii
încât se înțeapă singuri
frunzișul teiului forfotește în bă
tai a
vântului afară șoptesc versuri
cu mușcata și orhideea
aprind ultima țigară din pachet
eu trec din cameră în cameră
mușcata rămâne în geam în soare
la taclale cu orhideea ne
permis de frumoasă cur
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai tîrziu îmi voi lua trupul la plimbat
nu mai aud cu ureche cea stîngă
nici urletul de foame al sfincșilor tăi
nici creșterea orhideelor de la geamul curții interioare
nici pașii tăi lungi ca ziua de azi
m-am trezit de cu noapte
am făcu o baie lungă
în pămîntul de sub tălpile tale
am pus rufele la uscat
două tricouri
un prosop portocaliu
și cea albă de pe canapeaua mea
mi-am tuns barba
am pus niște cărți într-un plic
prin urechea cea dreaptă
plouă
în talmeș-balmeșul din apartament
doar margaretele își scot corolele la numărat
[...] Citește tot
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taine...
O, Tată, ce ești Tu? Și unde?
Din stânci în stânci, ca Moise pe Horeb,
încerc să urc prin ceața ce Te-ascunde.
Și am atâtea, Doamne, să Te-ntreb.
Ești Tu cuprins în vreme și în spațiu,
când Tu cuprinzi în Tine Însuți tot?
Pot eu întinde către Tine brațul?
O, iartă-mi îndrăzneala și nesațul.
Vreau să-nțeleg atâtea... Și nu pot.
O, Tată, ce ești Tu? O conștiință
a unei insondabile puteri?
Trăiești ca mine? Ești și Tu ființă
cu bucurii, cu dor, cu suferință?
Sau ești mai sus de gând și de dureri?...
Spre focul din pustiu privea profetul
și se simțea atâta de mărunt.
Dar când a vrut să-Ți poată ști secretul,
Tu i-ai răspuns: "EU SUNT ACEL CE SUNT".
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pulberea albă
este vremea florilor de cireș vremea pulberii albe să se răspândescă în vene
a venit ceasul când trebuie să înhalăm ploile pe o singură nară
iar meteoriții să își reverse lumina în noi cu fiorul efemerității
mirosul care cutremură axul lumii
pătrunde ilogic în singurătăți
în fluxul care deversează afluenții iubirii
și de aici dintre titanici scufundați în aval universul dă replici
lui Dumnezeu și îngerilor deghizați în vii
zice inima mea către florile de cireș: nu zbor!
mă reîntorc la starea când ochii mei erau bulbi de plante degetele creșteau precum vița-de-vie înconjurând imaginare lumi
picioarele mele treceau peste clipe din care secundele se desfăceau în mai departe sau mai aproape
iar în piept îmi creșteau șerpi ce se târau
spre locuri unde metafizica morții s-a dedublat în magma timpului
haine albe ca niște orhidee otrăvesc cupola cu parfumuri
se mai pot cupla conectorii minutelor zen la
hubloul numit zero-existență?
flori de cireș înfloresc în iriși cuvintele monologhează cu aura lui Osiris cameleonul-
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu frica
în zonele acestea trebuie să intri.
în care soarele e un schelet
și din el curg raze, așteptând primăvara. mai este o lună de
frig / o iarnă în care consumăm curent direct de la prize
ca niște roboței.
frica e o orhidee albă. din ea se scutură petalele
în liniștea albastră, o liniște turbulentă,
o liniște sacră.
decupezi din memorie
străzile pe care ai umblat de vorbă
cu
frica.
și i-ai spus.
tu ești un tunel
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere și sare
O traistă cu trucuri nu-i așa?
Și-o partidă jucată de niște ființe lingușitoare?
Dacă ești priceput la jonglat c-un pachet de cărți
sau la aruncatul zarurilor asta ajută?
Dacă poți spune bancuri și fi un bun pretenar
și poți face impresie asta ajută?
Când băieții se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieți
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai așa și-așa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii și degerătura crivățului
și vine cum vine vremea, iar tu nu poți schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
și felul în care pășești, vorbești, îți ții mâinile sau capul
iar tu nu poți schimba asta tu doar aștepți și te rogi.
Există vreun fel în care poți măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
[...] Citește tot
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinații
E dimineață din nou
Și roua stăpânește
Al surâsului ecou,
Al culorii ce domnește,
Iar răsaritul este însoțit
Ca de fiecare dată
De omul răscolit,
De-al gândului pată.
Liniștit bărbatul trece
Spre străduța cu băncuțe,
Mai ales când ploaia rece,
Aleargă fetele drăguțe
Și cu același gest iară
Își aprinde o țigară,
Se uită în spate...
Merge mai departe,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt note și bemoli
= în solfegii =
Cu tine am zăcut, noaptea trecută, sub flori
fiori mult prea roșii
și
feciori
erau stelele, deasupra; stelele păzesc, iar noi le iubeam mult;
sunt - peste tot - triluri nevăzute de nimeni;
și neînțelese;
Iar noaptea era clară și frumoasă, ca petalele care ne acopereau
și cum mai cântau solfegii pe pielea ta
nota sol, apoi balamucul simfoniei care cădea peste noi,
poc. ni se spărgeau
sunetele
pe la urechi
!!! asurzeau semafoarele și porumbeii
De ce nu porți ochelari, altfel, nu o să vezi toate mașinile care curg pe străzile crengilor lumii...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orhideea Ardealului--Bogata de Jos
ORHIDEEA ARDEALULUI BOGATA DE JOS
-poem-
Eram la Bortă eu și turma
De oi ce noi o pășunam
Și îmi aduc aminte acuma
Cum la umbră eu stăteam
Și era atunci așa de deasă
Jos sub nucul uriaș
Și iarba era frumoasă
Pentru micul ciobănaș
Fântânița era aproape
Într-o scorbură sub nuc
Plină fiind dar de ape
De al verii rece suc
Atunci Borta strălucea
Cu a apei rece unde
Ce ființa-ți răcorea
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și orhidee, adresa este: