Citate despre alb și pian
citate despre alb și pian (inclusiv în versuri).
Clapele pianului sunt albe și negre, însă în mintea noastră răsună ca o mie de culori.
citat din Katie Melua
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele negre, nopțile albe clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanității.
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reține că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.
citat din Bartolomeo Cristofori
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Doamnă
sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze
albă de pian o clapă apăsată
mă strigă și-mi spune
că la ușa vieții mele
bate
încet încă o toamnă
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îndrăgostit de o pianistă, tot universul meu era în alb și negru, precum calpele pianului. Până mi-a tras clapa...
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pian
Deodată am simțit că mă prefac în pian,
Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin
Degetele tale, cîntînd, au scos venin
Diafan.
Nu, nu, să nu mai atingi
Nici în joacă pianul prăfuit din culise;
n-ai putea să-l invingi
încărcindu-l cu vise:
Pianul nu mai viseaza decît la moartea lui
Moartea sunetelor, tuturora,
Cînd se va intoarce acasă pianistul Ulise
Ucigîndu-i pe-aceia cărora
Moartea nu le venise.
Daca îl mai atingi pe negru, pe alb, pe clape,
Pianul din somnul lui mut
Se va desprinde și va merge pe ape
Pășind pe deasupra ca Isus la-nceput.
poezie de Viorel Ilisoi
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că îți place ție
O să scriu cândva o poveste frumoasă
despre cum am îmbătrânit amândoi
printre insule cu eucalipți și miresme...
Tristețea să-mi rămână ca o mână ciungă
visând clapele albe și negre ale pianului...
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de pian
Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul
În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud și soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare
Și note împletite în priviri
Și galbenul ascuns prin asfințituri
Intercalează din șirag de amintiri
Un alt șirag întorcoiat de mituri
Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare
poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amintiri din război
Pianul e plin de păsări de gheață
și urletul câinelui încremeni
în tonalitatea si minor. Un om lovi
în clape albe
cu o secure
iar pe cele negre și-a sprijinit pumnii goi
ascultând pașii de dans ai primăverii -
își așeză durerea pe cuie
să doară într-un mod mai interesant.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem mâinile tremurânde care caută nemurirea pe clapele albe și negre ale unui pian dezacordat de marșul funebru al timpului.
aforism de Ionuț Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
In alb si negru
Tu nu stii sa canti la pian.
Stii doar sa ii vorbesti
din varful degetelor.
Te-am ascultat intamplator
fara sa inteleg.
Sunetele mi-au strabatut carnea
devenita permeabila
si-am sangerat
lumina.
Sub ochiul tau drept
albul si negrul s-au certat furtunos
s-au imbratisat apoi
fara intrepatrunderi
in tonuri de gri.
Vorbaria ta noncolora
mi-a lasat cuvintele
pustii.
poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Ploaia și
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au așezat
aici în marginea albă a paginii
și așteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraș.
Adun câteva sentimente,
le așez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
și le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poți să o atingi, să o săruți...
Ai grijă să o așezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca niște păsări
care fac autostopul
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior
Nedeslușit, amurgul jilav și stins, de toamnă
Pătrunde în odaie greoi și obosit
Asemeni unui schimnic cu rasa mucezită
Intrând, adus de spete, în golul unui schit.
Pe mobile, în umbră, se-anină grav, tăcerea...
În falduri de-ntuneric tot sufletu-mi se-ngroapă
Și-ascult cum trece udă, de-a lungul străzii, vremea
Bătându-mi în ferestre cu clipe moi de apă.
Să biruie amurgul, cu brațele livide
Lumina, spre ferestre, se strânge ca un val
Și-nvinsă, istovită, se clatină și cade
Ca o tragediană în strigătul final.
S-au tapetat pereții cu pânze lungi de doliu,
Ca un gropar, amurgul mormântu-a prins să-i sape
Și-n colțul lui de cinic, pianul își arată
Gingii de palisandru și-un rânjet alb de clape.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
aș vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aș vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aș vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea să fiu din nou, un început
și-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt
aș vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aș vrea să-ți fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În liceu, cu un balerin de la Operă, s-a pus în scenă "Lacul lebedelor". Balerini elevii liceului. Eu, Lebăda albă. Ce succes! Cunoscută de un liceu întreg, de clasele de băieți, de prietenii lor... Dar nu mă interesau prea mult. Voiam să fiu prima și la balet, și la carte. Și am reușit. Dar nu asta mi-a fost dat. Și nici nu voiam. Cum nu mi-am dorit nici pianul, la care cântam, pe atunci, destul de bine. Poate cineva îmi șoptea că locul meu e... «Înșir-te, mărgărite»... Și, în ciuda faptului că bunica mama tatei se opunea categoric să devin "saltimbancă" și nu ne-a vorbit vreo doi ani, tata oscila, mai ales că mama era trup și suflet alături de mine. Totuși, intrată la facultate, impusese un program strict: ora nouă seara în casă și, pe cât posibil, mâncată, spălată și culcată. Sigur, nu se putea. Așa că mama frumoasă femeie! venea la Institut și mă lua, ca să nu găsim poarta încuiată.
Adela Mărculescu în revista "Q Magazine"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blues funerar
Aruncați telefonul și opriți ceasornicele, iute,
Dați câinelui un os baban să nu mai latre-n curte,
Trageți capacul la pian și-n surdina marșului funebru
Chemați bocitoarele, și scoateți afară sicriul negru.
Aeroplanele să-înșire din cercuri largi de fum
Litere pe cer, scriind mesajul: El este Mort de-acum.
Puneți mătasea doliului la gât alb de porumbei,
Iar polițiștii să poarte mănuși negre-n trafic și pe-alei.
A fost Nordul și Sudul meu, a fost Estul și Vestul,
Zilele de lucru, duminicile și tot restul,
Amiaza, noaptea, poezia mea știută pe de rost,
Credeam că dragostea-i eternă. Am fost prost.
Să n-aud de stele, suflați în lampa lor pentru vecie,
Demontați soarele și băgați luna la cutie,
Goliți oceanele, strângeți pădurea geaba se dă brează
Pentru că din clipa asta nimic nu mai contează.
poezie clasică de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și pian, dar cu o relevanță mică.
Acorduri de vioară în noapte, tăcute...
Trece timpul încet și repede.
În mine urlă sunetul unei cascade...
O inimă mai doare,
Un gând de sus mă plânge...
O albă clapă de pian
O strigă-n noapte pe ce neagră,
Să poată să îmi spună "noapte bună",
Dormi ușor, căci mâine dimineață,
La ușa vieții tale va bate,
O altă viață!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță
De câte ori pe înserat
În târgul mic te-am așteptat
Când tremurând că n-ai să vii
Umblam pe străzile pustii
Se însera și-n câte-o poartă
Pica domol o floare moartă
Ce risipea un stins parfum
De liliac sau de salcâm
Prin case albe cu zorele
Clipea o lampă sub perdele
Și răsuna un vechi pian
Prin vălul serii sub castan
O ceață cobora ușor
Simțeam în suflet un fior
Iar lampagiu-n cap de uliți
Prindea o stea în vârf de suliți
[...] Citește tot
cântec, muzica de Nicu Alifantis, versuri de Miron Radu Paraschivescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ceața amintirilor se topește și nu mai văd bojdeuca cea veche de lut. Mă opresc și mama, cu părul alb ca pânzele celea din copilărie, aleargă în întâmpinarea mea. Mă înfior de fiecare dată când îmi aduc aminte de ochii ei umezi de bucurie. Ca și acum, când stau la masa de scris, cu pianul în preajmă, care tace și el pentru a-și aduna gândurile... Ce straniu e!... Cum se întâmplă astăzi că eu sunt compozitor și nu plugar, scriu muzică și nu cresc pâine? Și iarăși prind a răscoli amintirile... Aplauze, aplauze... Și numai mama în sală plânge. Alături de ea, întotdeauna mic, o întreb: "De ce plângi, mamă?". "Dacă ai ști, îmi răspunde, cum mă doare sufletul... și dacă ai ști cât de bucuroasă sunt că am ajuns până în această zi...". Bucuriile și suferințele mamei. Nu știu dacă este o muzică mai frumoasă decît vocea mamei. Încerc să o pun pe note și atunci cântecul ei de leagăn, pe care l-am uitat de mult, îl simt și îl aud cântat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete pașii ei ușori și mereu grăbiți și, poate, anume atunci o văd alunecând pe Cătălina, fata de vis și de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!...
citat din Eugen Doga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpădii de ciocârlii
Fluiere de soc cântau cu foc
În ninsori de salcâm în joc
De fracuri in hore pe cer
Rapsodiile pline de mister
Și legate-n fulg de păpădie
Prin vene-mi-n cânt de reverie
Ciresele sângelui plutesc
Si ard în albastru nebunesc
În poemele-mi de ciocârlie
Cu viorile de iasomie
Cu pianul alb de trandafiri
În feerii ce răsar în priviri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și pian, adresa este: