alchimie şi bucurie

Numai cuplul e o realitate umană, aptă de fericire (şi de tot ce intră în alchimia fericirii: suferinţă, sacrificiu, bucurie, gratitudine).

Alexandru Paleologu în Despre lucrurile cu adevărat importante
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre marile dorinţe ale vieţii mele a fost întotdeauna să călătoresc. Să văd şi să păşesc prin ţări necunoscute, să înot în mări necunoscute, să străbat lumea, să văd, să privesc cu o sete nepotolită tărâmuri noi, mări, oameni, idei, privind totul ca pentru întâia şi pentru ultima oară, să mă uit lung la toate, apoi să închid ochii şi să simt comorile adunate în mine, calme sau tulburătoare, aşa cum mi-au apărut, până când timpul le va cerne şi va reţine esenţa bucuriilor şi tristeţilor - această alchimie a inimii este, cred eu, o imensă delectare demnă de om.

Nikos Kazantzakis în Raport catre El Greco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia sufletelor

E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forţa ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
şi-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"

El n-are logică - el e iubire -
şi nu-nţelege cum de e posibil,
când totul este clar şi e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire

c-un altul, care e menit să-ţi fie
aproape şi acum şi-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întăreşte simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -şi numai el- o ştie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fai maci?

Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov

Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
şi plâng. Şi tu nu vii să mă-mpaci...

Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deşi aşa, puţin câte puţin
Puteam să încropesc un ce, colaj

Pisica toarce şi tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuşi
Că vine iarna-acuşi, acuşi
Şi ne umple viaţa de zăpezi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zi ceva

Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov

Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
şi plâng. Şi tu nu vii să mă-mpaci...

Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deşi aşa, puţin câte puţin
Puteam să încropesc un ce, colaj

Pisica toarce şi tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuşi
Că vine iarna-acuşi, acuşi
Şi ne umple viaţa de zăpezi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi ştiut cândva
era o sfântă haină a tristeţii
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc uşor peste toate
vârfurile ameţitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munţii cei sfinţi,
ce fi-vor acoperiţi cu zăpezile
albastre ale nemuririi

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Spune că sunt prelungirea lui Dumnezeu pe pământ.
Probabil, de aceea mă soarbe din priviri cu scotocirile timpului,
cu emoţie şi cutremur,
să îi rămân pe vecie lângă tâmplă,
punând degetul pe marginea orelor,
transformându-le miraculos în bucuria împărtăşirii.
Nu fac nimic special, doar ţin în echilibru atârnările gândului,
urmărind neobosit pacea, cumpăna drumului.
Izvorăsc roadele din ochiul simţirii...
Au fost zile când sorbeam din căpruiul fierbinte cafeaua zilelor,
suficiente pentru umbletul pe vârful picioarelor în templul viselor.
Au fost zile când în templul soarelui,
puneam degetul pe ceaşca din care îmi beam bucuria
şi mă umpleam de lumină. Deplină magie!
Probabil, de atunci, am deprins gustul pentru alchimie.
M-a atins setea cu prelungirile braţelor
ce ţin cu înţelepciune pulberea clipelor
şi de atunci mă tot descopăr...

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!