ambiţie şi moarte

Să te laşi dus de vânt este o ambiţie de frunză moartă.

citat clasic din Gustave Thibon
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am marea ambiţie de a muri mai degrabă din pricina epuizării decât din cea a plictiselii.

citat clasic din Thomas Carlyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără ambiţie e mort. Un om cu ambiţie, dar fără iubire este mort. Un om care posedă şi ambiţie şi iubire este o binecuvântare vie aici pe Pământ.

citat din Pearl Bailey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ambiţia de a muri mai degrabă de extenuare decât de plictiseală.

citat din Angus Grossart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ambiţios

Doar rangurile. Asta-i fuse goana.
Azi mort, îi cere dracului... "coroana".
-Eşti rău, dar nu-i de-ajuns. La noi, pe drept,
Îţi capeţi rang, de eşti şi-un pic... deştept.

epigramă de Robert Burns din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, pasiune, ambiţie, avariţie – vise! Vise inutile şi rele, şi din care nici unul nu este mai bun sau mai rău, pentru că întotdeauna nu este altceva decât un mentor sub nume diferite, şi moartea nu este decât fumul întunecat în care i se va stinge flacăra.

George Gordon în Rătăcirile lui Childe Harold (1818)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără ambiţie este că şi mort în interior, nu are niciun vis, ţel sau scop altruist.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome X
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul va şti ce este curajul, cumpătarea şi dreptatea; ce deosebire este între ambiţie şi zgârcenie, robie şi ascultare, dezmăţ şi libertate; după ce semne cunoşti mulţumirea adevărată şi de neclătinat; până la ce punct să te temi de moarte, de durere şi de ruşine, care sunt resorturile care ne mişcă şi cu ce mijloace se realizează toate pornirile din noi.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brahmanul moare din cauza ambiţiei, aşa cum hoţul piere din cauza tusei.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, era un proiect ambiţios, dar era sigură că încăpăţânarea ei o s-o ajute să-l ducă la bun sfârşit. Pentru asta trebuia să-şi purifice sufletul, şi totdeauna recurgea la cele patru forţe care o călăuzeau: Iubire, moarte, putere şi timp. Trebuie să iubim, fiindcă suntem iubiţi de Dumnezeu. Ne trebuie conştiinţa morţii, ca să înţelegem bine viaţa. Trebuie să luptăm ca să creştem – dar fără a cădea în capcana puterii astfel obţinute, fiindcă ştim că nu înseamnă nimic. Şi în sfârşit, trebuie să acceptăm că sufletul nostru – chiar dacă e veşnic – este în acest moment prins în plasa timpului, cu avantajele şi limitele lui.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui ambiţios

Într-un sicriu bătut în cuie,
În groapă azi a coborât,
Lăsând în urmă o statuie
Şi... cam atât!

epitaf epigramatic de Stelian Ionescu-Astralus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţie de Ignat

Să-mi ajungă de piftie,
De cârnaţi, de... nu mai ştiu,
Mort, grăsunul o să fie
Cât Dobreanu Grig. În viu!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea are doar ambiţii, nu şi regrete. A câştigat, până acum, în toate competiţiile vieţii. Pentru a trece biruitori prin viaţă, să luăm exemplul ei.

aforism de Cornel Stelian Popa (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce m-au lăsat acolo şi eram deja considerat mort, în acea după-amiază, s-a întâmplat un miracol. Am deschis ochii şi am văzut o imagine cu familia. Şi atunci, mi-am dat seama că dacă nu mă ridic şi nu mă lupt, deşi nu îmi simţeam picioarele, voi muri. Imaginea familiei mele m-a salvat, m-a ambiţionat.

citat din Beck Weathers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare copil are ambiţii măreţe. Pe măsură ce creşte, el este însă bombardat cu sugestii negative – nu poţi face asta, nu poţi face aia, ai grijă, caută siguranţă şi aşa mai departe. An după an, el experimentează realităţile vieţii, iar ambiţia sa piere. Figurativ, fiecare copil moare deja la vârsta la care atinge maturitatea.

citat din Shall Sinha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impozite, biruri şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rateurile minţii la bătrâneţe sunt mai degrabă rezultatul neîntrebuinţării ei decât al decăderii naturale. Ambiţia încetează să funcţioneze; mulţumirea de sine atrage indolenţa, care la rândul ei produce şubrezirea puterii minţii, plictiseală şi câteodată chiar moarte. Este ştiut că oamenii mor, în sensul metaforic, de boli provocate de vacanţa intelectuală.

citat din B. Brodie
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi... incertitudine

Ce straniu-i tot în existenţă,
ce n-o deţinem nicidecum;
zi de născare ni se spune,
iar moartea n-o ştim, viaţa apune
când soare a dispărut din drum...
Alţii, îţi văd ultima prezenţă!

Deci eşti jumatea între extreme
încă nu ştii ce se petrece;
când pleoapa pune oblon la gânduri
şi-n haos vise se scurg rânduri
în inexistentul cald, dar rece
la tot ce curge, în jur, la vreme...

E-un rest plăpând, printre fotoni
developând retina sumbră
c-o lume în poză răsturnată,
ce tinzi, dar n-o ai dezlegată
şi tot ce vrei e doar o umbră,
căci multe ambiţii îs avortoni...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi

Altceva nu-i nimic
Şi mereu ma complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia să aud de tine
şi-mi era mai de folos sa mor.

M-am băgat de bunăvoie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Mai mult, mult, suntem morţi decât vii, că-n fond viaţa-i o mică parte a morţii
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veşnicie fără nicio intervenţie a sorţii,
căci inerţia-i o scuteşte de ambiţii; nu i se pretinde vreun sfârşit că n-are început,
nu naşte din ceva, e doar un recâştig de linişte din zbuciumul de-un viitor trecut!

E demografic "pan", în preponderenţă, moartea, că este mult mai populată, multă
şi nici nu-i complicată cum e viaţa ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-şi va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
nevieţuitoarea şi nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...

... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
şi-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beţie a amânării gândului de-orice reflecţie îl amăgind până la stingere.

De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
şi-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viaţă n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârşit eterna netrăire
cum spaţiul dintre stele, ce-s puţine! Am fi şi noi în fine un minus univers, o nimicire...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!