ambulanţă şi ochi

13

sunt ţăndări
ca şi cum m-am disipat în tot aerul acru
de febră şi transpiraţie bolnăvicioasă
flori obosite se întind leneşe şi storc din boboc
primăvara
taci şi zâmbeşte
femeile în halate de pânză cu părul permanent şi visul temporar
cu mături de sus de la birou
şi mama
obosită

uneori copilăria e prea acidă
fibra cărnii e prea vie
neastâmpărată
pântecul încă nedeschis

mamă
nu acum copilă

ruşinea curge firavă ca un pârâiaş de munte

[...] Citeşte tot

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul

erai frumoasă
aşa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
şi coama adâncită în ape
ca o icoană nedesluşită erai
în gâtul pescăruşului
ce nu te vroia în preajma lui
să nu-ţi tulbure visul
în aşteptarea dimineţii
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămaşi pe pod
câţiva se retrăgeau în alge
alţii în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
şi gâtul fluid asemeni sinucigaşilor
secundă a mea

de undeva din vaier de timp

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa lui Tataia

Cerul îşi trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna îşi mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanţei urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpuşa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă aşez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani şi a vânat leul

la fel ca el
filosof şi alcoolic

[...] Citeşte tot

poezie de Relu Cazacu (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre

ce cânţi întruna moartea
stai în faţa spitalului
şi cobeşti în frunzişul rar
te-a trimis doamna-n negru
ochii tăi lucesc ca două
lumânări aprinse

ai venit să strângi sufletele
chinuite de altă suferinţă
îi aştepţi să devină duhuri
în lumina din ceruri
totul se dezintegrează
particulă cu particulă

vezi cum a coborât infernul
ambulanţele stau la coadă
alături de pompieri
şi oamenii mor cu zile
terapia intensivă e distrusă
din cauza cântecului tău

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O aventură galantă

Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,

O coniţă delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Şi-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.

Avea ochii ca doi aştri,
Nici căprui, dar nici albaştri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,

Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Şi vorbind cu ea în şoaptă
Nici prostuţă, nici deşteaptă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea imediată a ambulanţei fu, în ochii experţilor Bedeker-ului din Maculburg, mai grăitoare decât un certificat de deces semnat; căci chiar într-o ţară atât de stranie precum Jormania, s-ar fi găsit în cele din urmă o posibilitate de-a o lăsa să intre în parcul ticsit de trupe, de-ar mai fi fost ceva de salvat. Iar în cazul când doctorii ar fi hotărât, de pildă, că agonizanţii erau intrasportabili, ar fi trebuit să fie aduse de urgenţă aparate de transfuzie la domiciliu. Or, nici un transport de felul acesta nu fusese semnalat de observatorii Bedeker-ului camuflaţi în pomi de-a lungul tuturor şoselelor naţionale. Şi în orice caz, ordinul Bedeker-ului fusese formal: convoiul ar fi trebuit să fie oprit cu orice preţ, cu ajutorul minelor-fluture. Fiind încredinţat de moartea preşedintelui Gologan şi a soţiei sale Mortu, Imperiul declanşă, în noaptea de 30 aprilie 1989, operaţiunea Omega, cea mai secretă ce fusese vreodată întreprinsă spre a restabili armonia într-o ţară-satelit.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se făcea că pluteam deasupra mea

Se făcea că pluteam deasupra mea
Şi discutam felurite subiecte,
Îmi aminteam ce mi-a spus profesorul de sport,
Că sunt o calamitate, iar eu l-am înjurat,
El a chemat o ambulanţă şi m-au dus la spital,
Acolo, toţi umblau în halate largi, albe,
De atunci nu-mi plac halatele albe,
Ce faci, măi băiete, mă întreba un prieten,
Nu mai mergi în insula Creta?
Nu mai am timp, am răspuns, nu mai am timp
Şi nici răbdare, aş înota desigur, aş înota mult,
Aş scrie versuri înotând, Fridolina,
Rău visează Fridolina, lumea este foarte trează,
Eu aş dormi, aş dormi, prietene,
Lumea imnu-l fredonează,
Vin groparii de la bază, dar filiera Barbarosa
E cu ochii pe micoza ce se urcă precum roza,
Pe castelul din Formoza, unde stă madam Ciroza.
Juna mea, Periculoza, dă-mi ce ai,
Osteoporoza, ca să pot sări, săream

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

Când mâna mi-e legată
şi ochiul jartelat
implor divinitatea
şi caut împrejur,
care îmi e păcatul
şi cât o să îndur.
Capcane la tot pasul
croite-n vicleşug
ţi-nalţă slăbiciunea
la rang de performanţă,
măciuca ce urmează
te pune-n ambulanţă.
Nu scapă oaie neagră
din munca de-ndreptare
dau lapte, miei şi lână
dar semnul de turbare,
atârnă ca o piatră
şi duce la pierzare.
"Opriţi măcelul"
spunea un general necopt,

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia căldurii

Dacă nu m-aş mai trezi

n-aş mai putea face diferenţa

dintre ce-i real şi ce-i vis,

îmi zic, pierdută-n peisajele rurale,

într-un bus supraaglomerat,

cu drumul denivelat

dedesubt transmiţând vibraţii în fiecare fibră,

dacă nu m-aş trezi

într-o zi, printre pernele pufoase

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici sete pârjolită nici apă care doare

(nu mă rog: "îndepărtează de la mine paharu acesta")

sunt prea vie mamă
moartea aceasta pe care mi-o torni în pahare
nu mi-a fiert destul în artere
această mână de lut inconştientă se spăla de păsări
în fiecare amurg
ca să poată simţi încolţirea pădurii carnea se-mpăna cu lumi fără dimensiuni palpabile
veghea ta mamă se-ntindea asupra nimicului
nu puteam locui în respiraţia asta

pâinea să-ţi fie unsă cu dimineţi văzătoare
ţi-am lăsat bileţele în toate pliurile nopţii tu ai râs de cuiburile în care ascundeam cioburi de zbor
pentru un mai târziu încă verde

prea des înnodam între noi doar braţe risipite prin lucruri fără valoare

ambulanţele copilăriei circulau între noi cu uşile smulse

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!