Citate despre amintiri și hărți
citate despre amintiri și hărți (inclusiv în versuri).
Textele de mai jos conțin referiri la amintiri și hărți, dar cu o relevanță mică.
Iată în ce fel se produce refularea sub influența angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerințe instinctuale evocă una dintre situațiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbușe, să anihileze această investire impulsională. Eul reușește acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparține încă sinelui, iar eul, conștient de propria sa slăbiciune, folosește atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantități de energie; ea amintește de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacția acordată impulsiunii instinctuale neliniștitoare și permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situației periculoase temute. Astfel se declanșează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privești cum zboară norii
Privești cum zboară ca niște continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită.
E-o vreme pentru visuri potrivită.
Cu seri adânci și vânturi indolente.
Lumea de azi, gheboasă de trecut,
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire,
Te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut.
Dar unde oare să mai pleci acum,
Cu sufletul deșert și mintea arsă,
Când însuși cerul este-o hartă ștearsă
Pe care nu mai poți citi vreun drum?
Un singur gând ca o mireasmă tare:
Să te desprinzi din tine și să zbori
Asemeni continentelor de nori
Pe-valuri de văzduhuri viitoare;
Și-ntr-un tărâm de neștiut azur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Philippide
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Și vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă și zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputință și ofensă;
Și iar dorinți nedeslușite
Vin datorii să și le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ținutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărți necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Și vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă și zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputință și ofensă;
Și iar dorinți nedeslușite
Vin datorii să și le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ținutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărți necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
cu harta împăturită în buzunarul
de la piept
și gândul curat
nu-mi este teamă să mă arunc în furtună
când în freamătul pădurii plâng munții
se adună zăpezi netopite
râurile mi se varsă în palme
soarele îmi curge în inimă
Dunărea îmi unește sufletul
cu nemărginirea
frunzele se îngroapă sub copaci
vântul răzbate prin porți de lemn
sculptate în memorii
copii cu zâmbetul soarelui
pe buze recită Eminescu
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt, strigăt
Lăsați-mă să strig, să răbufnesc și să mă audă toți
Cei ce i-am cunoscut, le-am atins păr, m-am sprijinit pe umăr,
Căci nu-i găsesc, nu știu de sunt plecați... a, nu, nu-s morți
Să rămân un nebun stingher, doar să mă vait, să număr.
Lăsați-mă să strig imagini rătăcite în morfină,
Ce mi-o fac singur, frământându-mi gând, un narcoman
Ținând în mână o ciornă cu iscălituri dintr-un seif de-o inimă vecină...
Oprit din drumul diligenței prin pustiu, cu visele într-un han.
Lăsați-mă să strig, să urlu din tot ce-am mai profund în mine,
Ca un cadet ce-a trecut test, cu crez că lumea-n țel e simplul caporal,
Să îndrept lângă foi, foi, foi, romanul vieții ce-am în serpentine...
Să fiu o hartă din atlas, eu, amintirea... își căutând natal.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facem partaj de vise și plec. Demn, fără să privesc în urmă. S-ar putea să mai am câteodată un fior în suflet, când mă străbat tăcerile uitării. Dar o să treacă. Toate-s efemere și ajung în rama amintirilor. Toate-s freamăt de clipe și agonii. Ne vom înlocui. Cu alții mai buni, mai stoinici, mai devotați aceluiași vis. Nici vorbă de regret. O să fim sinceri la finalul unei hărți pictate cu emoție și trăiri. Oricum, într-un bob de timp, împărțit cu grijă la jumătate, ne-am jucat bine rolul de străini.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroi neștiuți
Noi încă mai suntem eroi neștiuți,
cu ochii pe hărți adunate-mpreună
în ani fără glorii, în grabă vânduți
pe visuri lăsate la margini de dună.
Când clipa ne duce departe în zbor
spre vaste popasuri ivite în cale,
uitarea o cernem la margini de dor,
ca somnul pe gânduri să vină agale.
Din Ursa cea Mare, oprită în loc,
prin oiștea întoarsă aducem fiorul,
din culmile reci ale Țării de Foc,
ca-n grabă la ușă să tragă zăvorul.
Zăvor din legende găsite-n trecut
în vagi amintiri, dintr-o lume uitată,
deschisă-n memorii de vis renăscut
în zodii aduse de vânt în polatră.
Se simte parfumul rămas fără glas,
în prag de mirare dorind să dezlege
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasmă de oaze
Noi încă mai suntem eroi neștiuți,
cu ochii pe hărți adunate-mpreună
în ani fără glorii, în grabă vânduți
pe visuri lăsate la margini de dună.
Când clipa ne duce departe în zbor
spre vaste popasuri ivite în cale,
uitarea o cernem la margini de dor,
ca somnul pe gânduri să vină agale.
Din Ursa Cea Mare, oprită în loc,
prin oiștea întoarsă aducem fiorul,
din culmile reci ale Țării De Foc,
ca-n grabă la ușă să tragă zăvorul.
Zăvor din legende găsite-n trecut
în vagi amintiri, dintr-o lume uitată,
deschisă-n memorii de vis renăscut
în zodii cernute din cer câteodată.
Se simte parfumul rămas fără glas,
în prag de mirare dorind să dezlege
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inventarul felurilor de spune adio
Am un sertar de scrisori,
am o grămadă de amintiri.
Le-aș putea scoate ochii la amândouă.
Le-aș putea sfâșia ca pe un vechi șorț brodat.
Dacă le-aș îngrămădi în mașina de spălat sau în storcător,
s-ar putea ca o parte din durere să se dizolve, o pată murdară plutind.
Poate aruncându-le la tomberon aș mistui pierderea.
Nu mai spun că asta, da, afacere telefonul m-ar costa mai ieftin.
S-ar termina cu lungile călatorii aeriene pe vreme pâcloasă.
S-ar termina cu râsul isteric și cu binecuvântarea acelui preot al bursei.
Preot care probabil mai plutește încă pe perna lui de ceață.
Binecuvântează-ne. Binecuvântează-ne.
Trebuie ca eu, stând aici cu sufletul tulbure
să te binecuvântez?
Vremea propagandei a trecut.
Sunt acum aici, pe tăișul adevărului.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai străveziul pește al memoriei
care alunecă înăuntrul și în afara creierului meu.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai simțurile mele răvășite
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru iubire
timpul a întipărit iubirea pe chip
zâmbete și lacrimi s-au scurs deopotrivă
zilnic câte-o amintire în suflet înfirip
zestre pentru veșnicie, avere exclusivă.
știu că fără iubire nu aș fi nimic
poate o cerșetoare la colț de stradă
luptând cu abisul nemernic inamic
stând la mila Domnului voind să mă vadă.
n-am să-i spun iubirii nicicând bun rămas
este minunea vieții ce apropie oameni
este vers și cântec peste tot în atlas
se mulează veșnic pe flucșii lumeni.
iubirea mișcă timpul și acele de ceas
cântă ca o soprană nu uită pe nimeni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată, ca un blestem;
doar ecoul surprinde
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dama de roșu - nocturnă vals manea
pentru că deseori se face trist. și uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roșu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină șerpuieste orice drum frânt. mă îmbrac în roșu, să mă recunoști.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roșu. îmi scot cuiul din inimă și ea cântă. mușc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lățit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viața mea. uite cât roșu ai lăsat în urma ta, stângaciule.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată ca un blestem...
doar ecoul surprinde,
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reactiv de conștiințe
În hamac stă conștiința întrupată
A capitalismului de stat gândit
Subversiv față de România,
De îngenuncherea care ne-a pocnit.
Nu suntem ciumați, nici bezna
În care-mpătimirile dospesc
Nu schimbă cu nimic cronologia
Reactivilor ce-n suflet ne pocnesc.
Nu văd resort spiralei conștiinței
De-a zgudui întoarcerea-n scriptură,
Pe clopotnița încercărilor bântuite
Tălăzuiește fum și băutură.
Doar oamenii lucizi își pun credința
Limbii de-a uni în frontiere frați,
Scot reactivi din sânge și memorii
Și se doresc stejari neatârnați.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am descins de azi la mare
Am descins de azi la mare
La o mare care nu există
Câtă vreme mai persistă
Aderența la eroare
Cocoțat pe-un colț de stâncă
Mă prefac că aștept corăbii
Și trec prin zăngănit de săbii
Pirații-n noaptea mea adâncă
Singur. Nimeni împrejur
Cale de-o leghe sau mai multe
Vin pescărușii să asculte
Al catedralei ape, murmur
Și mă bronzez. Am pielea arsă
La țărm pierdutele iubiri
Făcând recurs la amintiri
Asupra mea se iar revarsă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică
Mă iscodești mai aspru, o veșnică anchetă,
Mă urmărești tenace, cum face GPS-ul,
Îmi lași în suflet urme, șenile de tanchetă
Să-mi pui mereu cătușe, acesta ți-e eresul..
Puteai s-aștepți când iarnă în slăvi se nalță fumul,
Să îmi ascundă fața și ochiul să ti-l mintă,
Când din blindat vei trage în inimă-mi cu tunul,
Ca un Amor gigantic ce m-a ales drept țintă.
Mi-ai parolat și văzul, mi-ai parolat simțirea,
Auzul și cuvîntul sunt toate sub control,
Zâmbesc pe-ascuns atuncea când numai amintirea
Mai intră printre gratii în univesu-mi gol.
Doar clipele rănite își târâie aripa.
Lovite crunt în zboruri, de schije de mitralii,
Mai greu m-apasă dorul, mai grea imi este clipa,
Ca plumbul care curge în vene de vitralii.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăii
Noi n-o să ne-nțelegem niciodată
și casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veșnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufași, și cruzi, și fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectați de ură
visând la un mileniu de noroi
"Să piară-n veci valahilor sămânța
sunt mult prea vechi și prea s-au înmulțit
din Cluj la Satu Mare și Săpânța
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminați-i până nu-i târziu
mutați-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"
Și ați trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre amintiri și hărți, adresa este: